Literatura omiletică este reprezentată în mod strălucit de Didahiile lui Antim Ivireanul.

Scrierile sfinților părinți, sunt de asemenea extrem de numeroase: de la Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Gură de Aur sau Chiril al Alexandriei și până la Nichifor Theotokis, sunt prezenți în colecția de manuscrise de la Biblioteca Academiei, fie cu întreaga operă, fie cu texte fragmentare, în miscelanee sau în volume de culegeri, cum sunt Alăuta duhovnicească, Alfa vita sufletească .

O categorie specială de manuscrise o reprezintă cărțile populare a căror traducerea în românește începe foarte devreme. Între acestea, Floarea Darurilor, operă creată în secolul al XIII-lea de călugărul Tommaso Gozzadini, una dintre cele mai vechi cărți populare care au circulat la români și care ilustrează contactele timpurii dintre cultura română și cea europeană. Alături de ea, romanele populare Alexandria și Varlaam și Ioasaf, precum și  Archirie și Anadan, Esopia, Halima, Berloldo, Filerot și Antusa, Istoria lui Erotocrit, Istoria eliopicească a lui Iliodor, Istoria lui Tarlo și a prietenilor săi.

Textele aprocrife, incluse uneori între cărțile populare, sunt de asemenea prezente în colecție. Acestea apar în literatura noastră veche încă din secolul al XVI-lea, mai ales în Transilvania și sunt răspândite în întregul areal românesc, traduse din literatura greacă sau slavă.

O categorie de manuscrise bogat reprezentată în colecția de manuscrise românești este literatura istorică, incluzând cronici, cronici rimate, cronografe și texte istorice, care au circulat sub formă manuscrisă. De o importanță deosebită sunt cele 25 de volume dăruite de către D. A. Sturdza pentru Biblioteca Academiei, conținând copii de cronici privitoare la Moldova și Țara Românească, de o valoare remarcabilă, atât prin raritatea textelor, cât și prin notorietatea copiștilor în istoriografia românească. Acestora li se adaugă cele 22 de volume donate de V. A. Urechia în 1882. Împreună, cele două donații reunesc Letopisețele lui Miron și Nicolae Costin, cele mai complete variante de texte ale lui Ion Neculce, operele cronicarilor munteni Radu Popescu și Radu Greceanu.

Demne de remarcat sunt cele două variante din Învățăturile lui Neagoe voievod către fiul său Teodosie, operă rar întâlnită în fondul românesc de manuscrise și cu atât mai prețioase.

Importante pentru studiile de drept și de limbă sunt textele de pravile, de drept canonic, cel mai adesea miscelanee de drept eclesiastic și drept bizantin laic, prezente în multe copii și variante.

Lor li se adaugă numeroasele preocupări de limbă, concretizate în manuscrisele de gramatici, de glosare, lexicoane și vocabulare.