[language-switcher]

Anteproiect pentru Legea generală a salarizării funcționarilor Statului

Tipărit la Imprimeria Statului în 1926, volumul reprezintă una dintre cele mai ambițioase încercări interbelice de a raționaliza aparatul administrativ al României Mari. Elaborat de Mihail Manoilescu în calitate de subsecretar de stat la Finanțe în guvernul generalului Alexandru Averescu, anteproiectul propunea, pentru prima dată, un sistem unitar de salarizare aplicabil deopotrivă funcționarilor administrativi, magistraților, corpului didactic, clerului și militarilor — „cetățenii români (fără deosebire de sex) cari îndeplinesc un serviciu public permanent la Stat”.

Proiectul prevede 36 de tipuri legale de salariu, exprimate în lei aur — de la 15 lei aur lunar pentru treapta cea mai joasă până la 4.000 lei aur pentru prim-ministru —, corectate prin coeficienți variabili în funcție de categoria localității (rural, urban II, urban I, București) și completate cu suplimente de familie, de soție și de copil. Textul introduce, prin art. 21, principiul remunerării după titlul de studii (doctorat, licență, bacalaureat) și înființează comisii de echivalare a titlurilor academice pe lângă Universitatea și Școala Politehnică din București. Partea a II-a instituie un „cadru de disponibilitate” al foștilor funcționari și un regim sever de austeritate: blocarea posturilor devenite vacante până la 31 decembrie 1930.

Cele 48 de articole sunt însoțite de douăsprezece anexe care alcătuiesc, prin Tablourile A și B, un veritabil inventar al tuturor funcțiilor statului român la 1926 — de la învățătorul ajutor la patriarh și de la conductorul tehnic la prim-președintele Înaltei Curți de Casație. Anteproiectul urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 1927 (art. 47).

Open Book

Autorul. Mihail Manoilescu (Tecuci, 9 decembrie 1891 – închisoarea Sighet, 30 decembrie 1950), inginer, economist și om politic, a absolvit ca șef de promoție Școala Națională de Poduri și Șosele (1915). A fost subsecretar de stat la Finanțe (aprilie 1926 – iunie 1927), guvernator al Băncii Naționale (1931), ministru al Industriei și Comerțului și, în vara anului 1940, ministru de externe. Lucrarea sa Forțele naționale productive și comerțul exterior. Teoria protecționismului și a schimbului internațional (Paris, 1929) i-a adus o notorietate internațională durabilă, influențând gândirea economică din America Latină. A murit ca deținut politic la Sighet.

Exemplarul păstrat la Biblioteca Academiei Române prezintă, în colțul din dreapta sus al copertei, antetul „Sub Secretar de Stat”, peste care se află o semnătură olografă cu cerneală.

Distribuie