Antim Ivireanul, născut probabil în 1650, în Iviria şi adus de Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească, a devenit ucenic tipograf al episcopului Mitrofan al Hușilor (cel care a tipărit Biblia de la București în 1688), de la care a și învățat limba română și și-a desăvârșit arta tiparului. După ce Mitrofan este ales episcop de Buzău în iunie 1690, ieromonahul Antim, preluând tipografia din București, va tipări prima carte semnată de el în luna octombrie a anului 1691.

„Smeritul între ieromonahi, Antim Ivireanul, tipograful”, după cum însuşi se semnează la finalul multor cărți, va lucra peste 26 de ani în slujba Bisericii, cu precădere în domeniul tipografiei, având ca deziderate: luminarea poporului, instruirea preoţilor şi propovăduirea credinţei cre;tine în toate limbile pe care le știa. 

Faptul că Antim îl socotea mereu pe domnitorul Constantin Brâncoveanu binefăcătorul său, iar pe mitropolitul Teodosie îl pomenește ca părinte ocrotitor ne dovedește că amândoi au avut încredere în el și l-au iubit încă de la început. De aceea, amândoi l-au susținut, nu doar la tipărirea cărților, ci și la avansarea pe cele mai înalte trepte și răspunderi eclesiale (stareț, episcop și mitropolit).