1857 Adunările ad-hoc

Adunarile ad-hoc au reprezentat unul dintre momentele cele mai de seama în procesul constituirii statului național român. Ele au prilejuit manifestarea coeziunii mișcării unioniste și au scos în evidență forța susținătorilor Unirii.

Manifestări unioniste

Începutul activităţii unioniste organizate l-a reprezentat un banchet organizat într-una din casele lui Mihail Kogălniceanu de la Copou în cinstea eliberării maiorului Filipescu din detenţia ţaristă. Manifestaţiile unioniste au reprezentat metoda cea mai eficientă pentru antrenarea poporului în lupta unionistă. 

Conlucrarea moldo-munteană

S-a ajuns ca şi în Ţara Românească mişcarea unionistă să se adune, ca şi în Moldova, în jurul unui program unic şi sub conducerea unui singur Comitet central, căruia i s-a alăturat prin fuzionare Clubul condus de George Costaforu şi Constantin Bosianu, oameni de încredere, iar în urma declaraţiei de „respect la dreptul proprietăţii de orice natură”, s-a alăturat Comitetului şi un grup de mari boieri unionişti care până atunci activaseră separat. Cele două comitete centrale de la Bucureşti şi Iaşi colaborau, căutând să asigure un caracter organizat întregii mişcării pentru Unire.

Dubla alegere a lui Al. I. Cuza

La 5 ianuarie 1859, Al. I. Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei.  În Ţara Românească situaţia a fost mult mai simplă. Oricine ar fi fost ales în Moldova, trebuia ales şi la Bucureşti. Totuşi, surpriza a fost mare, deoarece deputaţii munteni nu auziseră niciodată de tânărul colonel. Problema a fost tranşată în noaptea de 23/24 ianuarie la hotelul Concordia. A doua zi, la şedinţa Adunării Elective, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Ţării Româneşti.