Şcoala primară şi liceul neterminat le va face în orăşel, ca apoi să intre funcţionar la banca bunicului său, viitorul “model” al lui Sartoris.

În timpul primului război mondial, nefiind primit ca voluntar în armata americană, se înrolează în aviaţia engleză “Royal Flying Corps“, dar rămâne până în 1918 într-o tabără de antrenament din Canada.

Se întoarce acasă, unde se înscrie la universitatea Ole Miss dar după un an se retrage, neavând posibilitatea să-şi continue studiile. Războiul nu-l văzuse decât de departe, America o vedea de prea aproape. Şi acum, după sublinierea unor biografi, începe a se accentua sentimentul dramei din vieţile oamenilor şi meleagurile natale.

Hrănit în iluziile gloriei apuse şi dezamăgit de viaţa mizeră a Sudului – nici situaţia familiei sale nu era din cele mai strălucite – tânărul Faulkner se refugiază în scrierea unor versuri romantice sau ermetice.

Preia postul de diriginte al oficiului poştal al universirăţii din Oxford, publică o culegere de versuri The marble Faun (Faunul de marmură), 1924, şi apoi pleacă la New Orleans. Aici face cunoştinţă cu scriitorul Sherwood Anderson, cu ajutorul căruia îi va apare primul roman Soldier’s Pay (Plata soldatului), 1926. Călătoreşte în Europa, vizitând Italia şi Elveţia şi rămâne câteva luni la Paris. Reîntors publică un roman Mosquitoes (Ţânţarii), 1927, o imagine amară a mediului de intelectuali snobi şi superficiali în care se învârtea. La Oxford va trăi din tot felul de munci ocazionale şi va scrie.

În anul 1929, publică romanul Sartoris, moment crucial în creaţia sa, o reîntoarcere către istoria legendară sau reală a locurilor natale, începutul celebrei saga despre imaginarul comitet Yoknopatawpha.

Începând cu “Sartoris” , avea să scrie Faulkner mai târziu, am descoperit că merită să scriu despre măruntul meu petec de glie natală şi că nu voi trăi îndeajuns ca să termin tot ce se poate scrie despre el. După câteva luni apare Sound and Fury (Zgomotul şi furia), prima carte a lui Faulkner care are un deosebit ecou.

De aici încolo, vreme de peste treizeci de ani, scriitorul va constitui prin romanele şi povestirile sale o mitologie a Sudului care va porni de la date reale sau mitizate ale istoriei prezente şi trecute ale acestei regiuni. Doar câteva din aceste opere vor cunoaşte, la început, deosebita apreciere şi recunoaşterea pe care o meritau. De abia în 1946, publicarea unei antologii a scrierilor faulkneriene de către cunoscutul critic american Malcolm Cowley, The Portable Faulkner impune opiniei publice sin SUA un mare scriitor pe nedrept neglijat. De altfel în 1949, Faulkner va primi Premiul Nobel, în acest fel recunoaşterea unanimă încununând o vastă operă, o fascinantă şi uluitoare epopee, evocare şi invocare a omului care caută să-şi cunoască puterile,înfruntându-se pe sine şi lumea, în lupta pentru afirmarea valorilor umane.

Creând pe harta lumilor posibile comitatul imaginar Yoknopatawpha, autorul lui l-a dăruit cu o ordine spirituală şi temporală minuţios şi inepuizabil constituită, până la a înscrie oamenii şi întâmplările acestui teritoriu legendar într-un prezent care se numeşte eternitatea şi într-o societate care se numeşte umanitatea. Ideea de a inventa acest ţinut mitic, în care criticii literari au văzut alegoria Sudului american, i-a venit în urma unui vis, în care a văzut un timbru emis de Poşta Yoknopatawpha. Numele său are evidente rezonanţe indiene.

În urma unei crize cardiace, marele scriitor moare la 6 iulie 1962.