Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry, Franţa – d. 13 aprilie 1695, Paris) a fost un poet francez din perioada clasică, moralist, dramaturg, libretist şi romancier francez. La Fontaine este consacrat pentru fabulele pe care le-a scris.

Deşi un apropiat al lui Nicolas Fouquet, controlor general al Finanţelor, La Fontaine păstrează distanţa faţă de curtea regală; totuşi frecventează saloane ca cel al doamnei de La Sablière şi, în ciuda opoziţiilor, este primit în Academia Franceză în 1864. Amestecat în dezbaterile epocii, el trece de partea clasicilor în faimoasa Ceartă între Clasici şi Moderni.

Este adevarat ca La Fontaine a scris celebrele sale fabule inspirându-se din fabuliştii antichităţii greco-latine, în special din Esop. Prima culegere de fabule a apărut în 1668, a doua în 1678 şi ultima în 1694. Strălucita mânuire a versurilor precum şi ţinuta morală a textelor, adeseori mai complexe decat par la prima lectură, au determinat succesul acestei opere aparte. Fabulele lui La Fontaine sunt considerate ca fiind una din cele mai mari capodopere ale literaturii franceze şi universale.