Crucea Roşie Română în perioada 1916-1918, a completat serviciul militar al armatei prin organizarea de spitale (58) şi cantine, prin acordarea de asistenţă medicală la peste 150000 de răniţi, prin asigurarea hranei pentru militari, refugiaţi şi prizonierii români din lagărele inamice şi a facilitat schimbul de corespondenţă între prizonierii de război şi familiile lor. A acordat îngrijire răniţilor evacuaţi de pe front şi a luptat pentru stoparea epidemiilor de holeră asiatică şi tifos exantematic, declanşate pe teritoriile româneşti. Fondurile Crucii Roşii proveneau în mare parte din donaţiile provenite de la populaţia ţării.