PROIECTUL KOLLART – Metode inovative pentru conservarea obiectelor de patrimoniu din piele şi pergament, desfăşurat în parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie (INCDTP – ICPI), în perioada 2017 – 2018
În cadrul proiectului a fost realizat un studiu multidisciplinar al unui corpus de peste 50 de legături de carte rară străină, în piele albă, vizând atât caracteristicile fizico-chimice ale cuverturii din piele, cât şi tipologia şi descrierea ornamentaţiei legăturilor.
Efectuate în secolele XVI – XVIII, legăturile au putut fi grupate în trei tipuri distincte, în funcţie de varietatea de piele şi de ornamentaţie: a) în piele albă, pe tăblii de lemn, cu bogate ornamente presate la rece, realizate cu placă, filete şi rulete; b) în pergament, cu sau fără scoarţe de carton, cu ornamente aurite sau pictate; c) în pergament refolosit. Analiza acestora a permis identificarea unor elemente comune specifice acestor legături realizate în cele trei secole în întreg spaţiul european.
Cele mai multe de provenienţă germană ori helvetică, utilizând îndeosebi pielea de porc, legăturile din prima grupă se încadrează în tiparele decorative ale legăturii aşa-zis “monastice” sau renascentiste, având în centrul compoziţiilor ornamente aplicate cu placa. Ornamentaţia acestor legături reflectă gustul epocii şi climatul ideologic, profund marcat de Reformă şi de personalităţile reprezentative ale acesteia, care vor constitui subiectele plăcilor istoriate: Martin Luther, Philip Melanchton, Jan Hus, Erasmus din Rotterdam. Acestora li se adaugă portretele unor conducători precum Carol Quintul, Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, portrete ale principilor şi nobililor germani, conducători ai unor landuri, imaginea stemelor unor landuri germane, dar şi motivele alegorice personificând trăsăturile morale ale creştinului însetat de înălţarea spirituală. Ornamentaţia de tip alegoric se inspiră din mitologia antică clasică sau din cea biblică, servind la readucerea în prim plan a virtuţilor pe care profilul moral al oricărui bun creştin trebuie să le includă: cele patru virtuţi cardinale, stabilite de Platon – prudenţa (prudentia), cumpătarea (temperantia), curajul (fortitudo), dreptatea (justitia) – şi cele trei virtuţi teologice (specifice creştinului): credinţa (fides), speranţa (spes), dragostea / milostenia (caritas), toate alcătuind grupul celor cele şapte virtuţi creştine sau cereşti, personificate de eroine antice ale lumii iudaice (din Vechiul Testament, Iudita, Jael) sau ale istoriei romane (Lucreţia). Nu lipsesc nici marile teme ale ciclurilor cristic şi marianic.
Legăturile în pergament alcătuiesc un grup distinct, atât prin caracteristicile structurale şi tehnice, cât şi prin gama ornamentelor şi a schemelor generale după care se organizează compoziţiile. Cuvertura din pergament permite eliminarea tăbliilor de lemn şi chiar a scoarţelor de carton, determinând apariţia legăturilor „flexibile” („limp binding”, „reliure flexible”), uşor de manevrat.
Decorul se reduce la un medalion central, în forme diverse, rombic, polilobat, oval sau circular, cu motive fitomorfe, geometrice (arabescuri sau alte compoziţii orientalizante) sau religioase, dar frecvente sunt şi motivele heraldice, aplicate în centru, blazoane nobiliare sau orăşeneşti, mărci de proprietate indicând apartenenţa volumului la biblioteca unei persoane sau instituţii / comunităţi.
În ansamblul legăturilor în pergament se distinge, de la sfârşitul secolului al XVII-lea până în secolul al XIX-lea, subtipul legăturilor cu ornamente pictate în stil popular, aşa-numitele Bauern Einbände (peasant binding, reliure folklorique allemande / de paysan), create iniţial în Ungaria şi apoi preluate în Germania, Ţările de Jos şi ţările nordice. Denumirea reflectă însă stilul, nu şi deţinătorii, care făceau parte din rândurile burgheziei înstărite şi cultivate. Ornamentele sunt cu precădere florale, ocupând întreg spaţiul copertei şi al cotorului, fără preocupare pentru simetrii rigide, ceea ce permite desfăşurarea compoziţiei într-o reţea cu lujeri ampli şi inflorescenţe desenate în detaliu.
În corpusul legăturilor în pergament se evidenţiază, ca un subgrup aparte, cele realizate din pergament refolosit, file cu texte manuscrise, care uneori pot fi mult anterioare volumului pe care îl protejează. În unele cazuri valoarea filei manuscrise este una excepţională, prin vechimea copiei din care a fost extrasă sau chiar prin textul conţinut, prin particularităţile lingvistice ori prin caligrafie şi ornamente. Acest tip de legătură nu este unul foarte elaborat, se realizează printr-o tehnică simplă, fără tăblii ori scoarţe, cu forzaţ din hârtie, care ascunde verso-ul filei de pergament şi îndoiturile marginilor.
Corpusul poate fi accesat direct din baza de date a Bibliotecii, prin căutare în OPAC după criteriul „Proiecte”, cu menţiunea „Bindings”. Link-urile de imagine ataşate fiecărei fişe permit vizualizarea integrală a legăturii, cu componentele ei: coperta anterioară, coperta posterioară, cotorul.