[language-switcher]
Fondul de manuscrise grecești al Bibliotecii Academiei Române se situează, ca număr de volume și ca valoare culturală, imediat după fondul românesc. Numărul tomurilor se ridică, la nivelul anului 2021, la 1567, cele mai vechi dintre ele datând din secolul al XI-lea.
Conținutul, extrem de variat, îmbrățișează întreaga gamă a preocupărilor culturale medievale și premoderne: cărți liturgice și de legi, filosofie și istorie, poezie și romane populare, gramatică și retorică, scrieri ale părinților bisericii și psaltichii, caiete de școală și culegeri de parimii, în concluzie, tot ceea ce rafinata lume bizantină a creat și a difuzat înainte și după prăbușirea Constantinopolului.
Prezența unui număr atât de mare de manuscrise grecești în nordul Dunării, într-o țară latină, relevă etapele difuzării culturii bizantine.
În cadrul fondului de manuscrise grecești cele mai valoroase volume, în număr de 42, sunt manuscrisele din epoca bizantină, datând din sec. XI-XV, unele dintre ele provenind din scriptoriile metropolitane (constantinopolitane) sau athonite. Cele mai multe (9) sunt Tetraevangheliare – manuscrisele 94, 360, 665, 932, 934-936, 1543, 1175, dintre ele remarcându-se ultimul manuscris, cu deosebire prin valoarea excepțională a miniaturii și a ornamentației – copiat pe pergament, în secolul al XIII-lea, în Mănăstirea Simopetra din Muntele Athos.
Lor li se adaugă câteva lucrări ale primilor mari teologi și Părinți ai Bisericii: Vasile cel Mare (Cuvântări, sec. XV, mss 165), Ioan Chrisostomul (Interpretări la Psalmii lui David, sec. XIV, mss 931), Ioan Damaschin (Canoane de rugăciune și de laudă către Sf. Născătoare de Dumnezeu, sec. XII/XIII, mss 261; Cuvântări, mss 377, pe pergament, din sec. XIII), Chiril al Alexandriei (Despre Treimea cea de o ființă și substanță, sec. XIV/XV, mss 38), Scolii la discursurile lui Grigore Teologul, sec. XIV/XV (mss 390, 392).
Literatura de inspirație isihastă este reprezentată de două texte fundamentale: Scara dumnezeiescului urcuș a lui Ioan Sinaitul într-o copie de sec. XV (mss 1387), text ce a constituit sursa de inspirație pentru Canonul de penitență (mss 1294), considerat cel mai vechi (sec. XI) și cel mai valoros al colecției.
Corpusul manuscriselor bizantine este completat de texte de teologie practică și hagiografii (Minei, sec. XIV/XV, mss 257; Tipic al slujbei bisericești, sec.XV, mss 338, Chiriacodromion, sec. XIII, mss 872, Viața Sf. Marcu, sec.XI, mss 861), de diverse lucrări cu caracter religios sau de morală creștină: Omilii (sec. XV, mss 1395), Versuri religioase (sec. XIII, mss 739), Stihirar (sec.XV-XVIII, mss 953), Florilegiu de sentințe morale (sec. XIV-XV, mss 36), dar și de tratate de știință și filozofie (Nicephoros Blemmides, Logica și fizica, secolul XIII, mss 10; Tratat de botanică medicală, secolul XV/XVI, mss 454; Manuil Moschopoulos, Gramatica, sec.l XV/XVI, mss 492) ori de operele marilor autori greci și latini (Aristotel, Definițiile virtuților, sec. XIV/XV, mss 94; Ovidiu, Metamorfoze, Cato, Maxime, sec.XIV/XV, mss 14).
Citește mai mult
Acest excepțional fond de manuscrise bizantine s-a constituit pornind de la cele câteva volume provenind din biblioteca Academiei Domnești de la Sf. Sava, care a jucat în secolul al XVIII-lea rolul de „centru intelectual al întregului Răsărit european“. Lor li s-au adăugat donații făcute de diverse personalități, precum Melchisedec Ștefănescu, D. Sturdza-Scheianu, C. Erbiceanu, Nicolae Iorga (manuscris 934), achizițiile directe, precum și transferul colecțiilor Muzeului de Antichități și ale Seminarului Central, în urma deciziilor Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, la începutul secolului XX.
În aceste două secole, în spațiul românesc limba greacă înlocuiește slavona și devine limbă a culturii și învățământului, un element obligatoriu în bagajul de cunoștințe și informație al oricărui cărturar sau nobil școlit. Domnitorii și boierii români își fac studiile în limba greacă la Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol, aduc călugări greci în mănăstiri pentru a preda în greacă literatură și diverse științe, înființează mari Academii domnești, cu funcție de universități, în care vor preda dascăli și învățați greci. Tot în această perioadă sporește emigrația greacă spre Țările Române.
Răspândirea limbii grecești este evidențiată și de cataloagele marilor biblioteci particulare ale epocii, biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino de la Mărgineni și biblioteca lui Nicolae Mavrocordat, care recuperează impresionantul fond de manuscrise și de tipărituri al Cantacuzinilor și îl înglobează apoi bibliotecii de la Mănăstirea Văcărești, toate găsindu-și locul în fondul patrimonial al Bibliotecii Academiei Române.
Astfel, manuscrisele din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea constituie un grup masiv în cadrul fondului de manuscrise grecești, iar varietatea textelor ilustrează structura programelor școlare după care au funcționat vechile academii. Se regăsesc în acest impresionant fond cărți de istorie și geografie: Istoria Papilor de Platina, tradusă de Ieremia Cacavela (mss 313), jurnalul de călătorie al lui Nicolae Milescu, Itinerar de la Tobolsk … până la hotarele Chinei, copiat pentru stolnicul C. Cantacuzino de Mihail Byzantios, la 1696 (mss 549), căruia i se adaugă mai târziu alte cópii, una de sec. XVIII (mss 154) și una de sec. XIX (mss 3), două cronici cu însemnări ale lui Hrisant Notara: Cronica lui Mihail Glykas, copie de la 1698 (mss 580) și o cronică de la Facerea Lumii până la căderea Constantinopolului (mss 386), Istoria Țării Românești a banului Mihai Cantacuzino (mss 42), Istoria de la început a sultanilor Turciei, (mss 970), Istoria Daciei, compusă de Teodor Fotino din Hios, la 1795 (mss 972).
Alte manuscrise importante sunt Hrismologhionul (mss 386) lui Paisie Ligaridis, care oferă date interesante pentru istoria culturii române și pentru istoria Constantinopolului, lucrările de filozofie, fizică, științe ale limbii scrise de savantul Theophilos Coridaleos. Într-o scurtă trecere în revistă: Introducere în filosofie, 1697 (mss 674), cu numeroase cópii, Tratat de logică, din 1725 (mss442), Tratat de fizică, 1733 (mss 430), Carte despre suflet, 1745 (mss 48), comentarii la Metafizica lui Aristotel, cópii de secol XVIII (mss 431, 522), Tratat de retorică, în numeroase cópii (manuscrisele 247, 312, 397, 458, 82), Despre cer (mss 1318).
Reprezentative pentru valoarea documentară a fondului grecesc sunt manuscrisele eruditului iluminist Vikentios Damodos (peste 140 de scrieri, între care Tratatul de metafizică, mss 61, 344 și Tratatul de retorică, mss 46, 547 și 687), ale filozofolui umanist Justus Lipsius (Despre statornicie / De constantia, mss 28) ale, savantului român Alexandru Mavrocordat Exaporitul (Tratat despre naștere și pieire, mss 405, Istoria romană, mss 700) sau ale fiului său Nicolae Mavrocordat (Despre datorii / De officiis, mss 387).
O altă categorie semnificativă ca pondere și valoare în repertoriul fondului grecesc de manuscrise este constituită de lucrările privind arta oratoriei și științele limbii, Scurtă introducere în limba arabă (mss 58), Gramatică italiană (mss 631), Manual de stilistică și frazeologie greacă (mss 40), Frazeologie greco-elină (mss 310), Reguli retorice pentru predicatori (mss 596), Dicționar greco-elinesc (mss 385), Vocabular greco-turc (mss 553 și 526).
Științele exacte sunt reprezentate de lucrări precum Elemente euclidiene ale geometriei, Carte numită despre compasul analogic, tratat de geometrie (mss 434), Tratat de geometrie și trigonometrie (mss 740), Rezumat al elementelor lui Euclid (mss 438) ale profesorului Nekiphoros Theotokis.
Scrierile parenetice eline și bizantine, de tip speculum regis, și literatua antică, mai ales scriitorilor clasici, greci și latini, ale căror opere sunt adesea transcrise, îmbogățesc colecția. Între acestea: Homer, Iliada, 1783 (mss 24), Pindar, Ode, 1670 (mss 546), Aristofan, Păsările (mss 1239), Pitagora, Versurile de aur (mss 167), Esop, Fabule (mss 242, 511, 542, 591, 864, 1024, 1242), Epictet, Manual (mss 31, 78), Teofrast, Caractere (mss 78, 452), Plutarh, cópii ale scrieri sale cu caracter educativ, moralizator: Despre ascultare, Despre curiozitate (mss 42,16, 56, 322, 1027), Ovidiu, Metamorfoze (388). Acestora li se adaugă traducerile în greaca modernă a unor autori bizantini, precum Eustathios Makrembolites (sec. XII), sau autori moderni, din sec. XVII-XIX, ilustrând cele mai importante curente ale perioadei, clasicismul, barocul, iluminismul și începuturile romantismului: Baltazar Gracian, El Criticon, tradus în numeroase variante și sub mai multe titluri: Cel scăpat de înșelăciune (mss 62, 1206) sau Istoria lui Critil și Androniu (mss 88), John Barclay, Argenis (mss 605), Giovanni Francesco Loredano, Jocurile fantaziei (mss 1001), Racine, Alexandru cel Mare (mss 1076) și Voltaire, Scoțiana (mss 1077), Rétif de la Bretonne, Pierderea onoarei din pricina dragostei, Ucenicul de prăvălie, Tânărul provincial (mss 1080-1082).
Textele religioase, biblice, dogmatice sau liturgice, alcătuiesc și pentru aceste două secole un grup consistent. Se copiază și se transmit astfel cărțile Vechiului Testament (mss 694), Evangheliile (695, 353) , Psalmii (mss 319, 703, 205), scrierile fundamentale ale marilor teologi, precum Ioan Chrisostomul, Grigorie Teologul, Vasile cel Mare, Ioan Damaschin, Isaac Sirul, Chiril al Alexandriei, Sf. Augustin.
Nu pot fi omise câteva lucrări de drept civil şi bisericesc, de la cele mai vechi, precum Nomocanonul lui Manuil Malaxos, (mss 307, 331, 126, 1314) sau Nomocanonul lui Matei Vlastaris (mss 128, 22, 51), până la texte mai noi, aşa cum sunt colecția de legi a lui Mihail Fotino (mss 20, 21, 122, 378, 1195, 1196) şi Nomocanonul lui Neofit Cavsocalivitul, operă impresionantă, de mari dimensiuni, dar şi de mare erudiție (mss 222, 988).
O mențiune aparte trebuie făcută pentru cele câteva manuscrise conținând culegeri de corespondență purtată de domnitori, conducători ai bisericii, diverse alte personalități, documente originale, autografe, excepționale prin conținut şi formă. În voluminosul manuscris 974 sunt strânse 210 scrisori, unele semnate de: Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Alexandru şi Nicolae Mavrocordat, Duca-vodă, Constantin, Antioh şi Dimitrie Cantemir, Mihail Racoviță, Dositei, Patriarhul Ierusalimului, Partenie al Alexandriei, Chiprianos al Constantinopolului, Ioan Cariofil, Paisie Ligaridis, Ioan Comnen, Mitrofan Gregoras.
Nu poate fi trecută cu vederea valoarea artistică excepțională a câtorva dintre manuscrisele colecției. Ele constituie adevărate obiecte artistice, remarcabile prin frumusețea miniaturii şi arta caligrafică, dar şi prin legăturile vechi, originale, bizantine sau de influență bizantină, influență observabilă până târziu în secolul al XVIII-lea.
Valoarea artistică şi documentară a numeroase manuscrise este oferită şi de legăturile originale, păstrate integral sau fragmentar. Ele conservă astfel informații inestimabile despre tehnica realizării manuscriselor, pornind de la alcătuirea şi dimensionarea caietelor, coaserea şi asamblarea acestora cu tăbliile, realizarea capital bandului şi ornamentarea îmbrăcăturii de piele.
