Meniu
Meniu
Meniu
[language-switcher]
Meniu
Epoca de vârf a stampei japoneze începe cu perioada Edo (numele vechi al actualului Tokyo, oraș în care shogunii și-au mutat capitala în 1603). Atunci, treptat, în mediile urbane a început să se impună o nouă viziune ce avea să se regăsească mai cu seamă în arta stampei care, tot treptat, devine din monocromă, policromă (nishiki-e). Noua viziune a fost denumită ukiyo-e (de la cuvintele uki – val, yo – lume, e – pictură), în traducere liberă ,,viața ca un val”, ceea ce înseamnă surprinderea efemerității vieții. Sursele principale de inspirație sunt piesele de teatru kabuki sau teatru de păpuși (bunraku) (și ele produse culturale ale epocii Edo), literatura medievală precum Genji monogatari, Taketori monogatari, Konjaku monogatari, Heike monogatari, portretele de curtezane sau geishe (bijin-ga), actori (yakusha-e), războinici (musha-e), imagini ale unor locuri celebre din Japonia (de exemplu reprezentări ale Muntelui Fuji sau Gokaidō – Cele cinci rute care conectau capitala Edo cu alte provincii din Insula Honsho), reprezentări ale florei și faunei nipone (kachō-e), scene erotice (shunga) etc.
Citește mai mult
Din perioada Edo sunt reprezentate principalele școli: Harunobu (ex. Isoda Koryusai) (il. 1), Torii (ex. Kiyomitsu), Katsukawa (ex. Katsukawa Shunshō – fondator (il. 2), Shuntei (il. 3), Shunzan (il. 4), Kitagawa (ex. Kitagawa Utamaro – fondator (il. 5 și 6), Tsukimaro), Utagawa (ex. Toyokuni I (il. 7), Kunisada (il. 8), Kuniyoshi (il. 9), Hiroshige (il. 10) – unul dintre cei mai importanți maeștri ai stampei nipone, etc.), Eisen (cu fondatorul ei, Keisai Eisen (il. 11), fiind de asemenea prezent în colecție și unul dintre maeștrii acestuia, Kikugawa Eizan (il.12 )), Katsushika Hokusai, (il. 13 și 14 ) considerat cel mai important maestru al stampei nipone din perioada Edo și unul dintre cei mai bine reprezentați în colecția cabinetului, apoi câțiva membri ai școlii din Osaka precum Ryusai Shigeharu (il. 15), Utagawa Sadatora (il. 16) etc.
Epoca Meiji (1868 – 1912) începe cu abolirea puterii shogunatului și deschiderea granițelor Japoniei. Este o perioadă asociată de istorici cu începuturile modernizării Japoniei. Dar în arta stampei, epoca este privită mai degrabă ca o perioadă de decadență, atât din punct de vedere stilistic cât și tehnic (se introduc spre exemplu, pigmenți pe bază de anilină cu o cromatică mai puternică dar o rezistență mai slabă, aspect care constituie una dintre caracteristicile majore ale stampei nipone din această perioadă). Între anii 1890 – 1912 apare un nou tip de stampă, denumit kuchi-e (în niponă ,,imagine a gurii” cu referire la destinația inițială a acesteia care era de prezentare succintă a unei povestiri fiind inserată la începutul unui text literar publicat).
De asemenea, în perioada Meiji se înmulțesc reprezentările de figuri în costum european (yokohama-e, denumire provenind de la portul Yokohama deschis pentru străini în 1859) (il. 17). Apar astfel reprezentări de soldați, oameni politici sau de cultură din Europa și America, prezenți în acea perioadă pe teritoriul nipon.
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române deține un fond bogat de stampe din perioada Meiji (mult inferior numeric însă, față de cele din perioada Edo) cu semnături ale unor maeștri continuatori ai stilului ukiyo – e precum Yoshitoshi (il. 18), Yoshitora (il. 19), Yoshifuji, Kunisada II (membri târzii ai școlii Utagawa), Ogata Gekkō (il. 20), Yōshū Chikanobu (il. 21), etc., dar și stampe kuchi-e.
Modernizare Japoniei a adus noutăți și în tehnica stampei în sensul că tradiționalul tipar înalt pe lemn începe să fie concurat de gravura pe metal. Cabinetul de Stampe deține un număr de exemplare din ultima categorie purtând semnătura lui Léonard Tsuguharu Foujita (il. 22 și 23) artist nipon stabilit la Paris.
