Acestea sunt ordonate pe secole și alfabetic, ceea ce ușurează foarte mult consultarea lor.

Desenele străine sunt donate sau achiziționate de la diverși particulari precum Ion Antonescu, T. Socolescu, Ion Cantacuzino, dar cele mai multe sunt intrate între anii 1957-69 prin donația academicialui George Oprescu, circa 1425 de desene ale unor artiși importanți din secolele al XVI-lea – al XX-lea.

Desenul englez este format din circa 244 de lucrări din secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea și cuprinde nume renumite pentru școala engleză. Important pentru grafica engleză este portretul și de abia din secolul al XVIII-lea artiștii englezi abordează peisajul ca gen de sine stătător, ca răspuns al individualizării lui în secolul al XVII-lea în Țările de Jos. Seria de desene engleze din colecția George Oprescu a fost publicată de Radu Ionescu în cartea Desenul și acuarela engleză, apărută la Editura Meridiane, în 1975. Această admirabilă colecție a fost constituită la Londra, în perioada interbelică, lucrările fiind studiate de către academician împreună cu reputați specialiști ai epocii.

Colecția de desen englez demonstrează renumele pe care l-au căpătat de-a lungul secolelor acești artiști, în ceea ce privește măiestria în desenul în creion, dar mai ales în acuarelă, unde folosesc o tehnică deosebită, pe care artiști precum, John Robert Cozens (1752-1797) o practică, crezând în ea și ale cărei posibilități le-a fructificat cu succes, ea fiind preluată ulterior de generația peisagiștilor romantici englezi.

Colecția are consistență de abia din secolul al XVIII-lea, cu lucrări ale Lordului Aylesford H. F. (1737-1812), Eggleston Abbey (il. 4), ale lui Peter Le Cave (1769-1816), Ruine cu personaje (il. 5), Georg Cruikshank (1768-1878), caricaturist și ilustrator de carte, ilustrând mai ales cărțile prietenului său Charles Dickens, (il. 6), ale lui William Payne (1760-1830), Peisaj cu pod, (il. 7) sau planșe de James Thornhill (1675/76-1734), Apoteoza arhiepiscopului Chichele (il. 8), exemplarul al patrulea din câte se cunosc, desene pregătitoare pentru peretele de răsărit al altarului de la All Souls College din Oxford, reprezentând Apoteoza, din 1714.

În secolul al XIX-lea putem vorbi de crearea școlii de la Norwich, care se diferențiază de cea londoneză. Promotorul, organizatorul și sufletul acestei școli este John Crome (1768-1821), dar cel care poate fi opus mai marilor școlii londoneze, avându-i drept reprezentanți pe Girtin, Turner, Constable, Bonington- este John Sell Cotman (1782-1842), Peisaj (il. 9). Dintre desenele lui Richard Parkes Bonington (1802-1828) selectăm Foaie de studii de costume, (il. 10) și Studii de nori (il. 11), iar dintre desenele lui Henry Thomson (1773-1843), Femeie cu copil în furtună, (il. 12). În patrimoniul desenelor engleze se găsesc desene de William Turner of Oxford (1789-1862) specializat în peisaje lucrate în acuarelă, precum Hampton near Emsham  (il. 13).

Cele câteva desene elvețiene de Angelica Kauffman (1741-1807) sau cele realizate de Théophile Steilein (1859-19213) sunt printre puținele exemple pe care le putem menționa, ultimul fiind important pentru istoria artei românești, mai ales pentru litografiile, ilustrație la poeziile lui M. Eminescu.

O colecție bogată de circa 500 de desene o formează planșele școlii franceze, începând din secolul al XVII-lea până în secolul al XX-lea, colecție cercetată de câțiva specialiști renumiți  în studiul desenului francez, precum Pierre Rosenberg, Louis Antoine Prat, Jean-François Méjanès, etc.

Fondul cuprinde toate genurile artei, portret, scene religioase, scene mitologice și alegorice, istorice, peisaje, iar tehnicile sunt foarte diverse, de la desenul în creion, la conté, sanguină, peniță, acuarelă și accente de cretă sau guașă.

Colecția de desen francez este încă în lucru, dată fiind lipsa specialiștilor din țara noastră în acest domeniu.

Secolul al XVII-lea este considerat pentru arta franceză secolul lui Nicolas Poussin. Voltaire îl consideră secolul lui Ludovic al XIV-lea, cu toate că Marele Secol nu se referă doar la perioada de domnie a acestui rege, este și perioada în care manierismul este în ultima fază de evoluție, iar barocul începe să se impună și să dea un flux nou artei franceze, mult influențată de arta Italiei, în timp ce clasicismul își pune amprenta pe operele unor mari artiști.

Dintre artiștii francezi ale căror lucrări le avem în colecția noastră, ne oprim doar la câteva nume, printre care Jacques Courtois numit și Le Bourguignon (1621-1676), cu numeroasele scene de luptă,  Luptă de cavaleri (il. 14), desenele cu scene mitologice ale lui Raymonde Lafage (1656-1684), Sacrificiu (il. 15) sau cele ale artistului cunoscut pentru reprezentările istorice, Sébastien Leclerc (1637-1714). Menționăm și câteva compoziții din atelierul lui Nicolas Poussin (1594-1665), Uciderea pruncilor (il. 16) și Ungerea cu sfântul mir (il. 17), ultimul considerat o copie mai lizibilă după un desen de la muzeul din Cleveland, desene catalogate în cartea lui Pierre Rosenberg, Louis Antoine Prat, Nicolas Poussin.  Între desenele din secolul al XVII-lea se află și o frumoasă Compoziție (il. 18) de Joseph Parrocel (1646-1704) și două peisaje ale cunoscutului peisagist și pictor de arhitecturi, Jacques Rousseau (1630-1693), Peisaj stâncos (il. 19).

George Oprescu a colecționat mai multe desene ale unor artiști francezi din secolul al XVIII-lea, lucrări care se axează în special pe scena de gen în peisaj, sau pe compoziții cu subiecte alegorice sau mitologice, unele făcând parte din foste colecții cunoscute. Este un secol plin de grație și șarm, și în același timp de profunzime, un timp de frământări istorice, care se reflectă în gândirea iluministă. În afara marilor personalități ale acestui secol, Jean-Antoine Watteau, Jean-Honoré Fragonard, Jean-Siméon Chardin, Jean-Baptiste Greuze, etc., în fondul francez al Cabinetului de Stampe mai putem menționa un desen de Jean Antoine Constantin (1756-1844), Peisaj (il. 20), desen pe care se află mărcile colecțiilor L. Deglatigny și Marquis Ph. De Chennevières, ceea ce îl face și mai prețios. Desenul Serment de la femme romane (il. 21) de Jacques-Louis David (1748-1825), Peisaj (il. 22) presupus Honoré Fragonard (1732-1806), cu marca de colecție Dusmenil și J. Richardson Senior. Venus și Adonis după Poussin (il. 23) de Pierre Marie Gault de Saint Germain (1754-1848) are atribuirea făcută chiar de academicianul G. Oprescu. Alte lucrări aparțin lui Jean Jacques Lagrenée (1739-1821),  Un proiect de decorație murală (il. 24), lui François Boucher sau atelierului său, Studiu pentru un plafon (il. 25), Nicolas Bernard Lepicié (1735-1784), Țărancă franceză văzută din spate (il. 26), Louis Gabriel Moreau (1740-1806), Scenă într-un parc (il. 27), Portretul lui Jean Baptiste Lully (il. 28) de Jean-Baptiste Oudry (1686-1755), Pierre Proudhon (1756-1823), Nud masculin (il. 29), ca și desene ale cunoscutului peisagist Hubert Robert (1733-1808), Peisaj cu ruine (il. 30), datat 1783.

Desenul francez din secolul al XIX-lea este considerat perioada cea mai strălucitoare din istoria desenului francez. Este o perioadă în care se succed, în mod aproape firesc, artiști de geniu precum David, Ingres, Géricault, Delacroix, Daumier, Millet, Seurat, Degas, Redon, Cézanne, Gauguin și alții, care fac din acest secol, un veritabil secol de aur al desenului francez. Se reînvie interesul pentru portretele desenate, cu un desen pur, linear și se deschide drumul către desenul tumultos și complicat al lui Delacroix și Géricault, care impun o nouă forță studiului figurii umane și a tratării cailor. Apare desenul de expresie, al mărturiilor independente și intime, de un lirism strălucitor, realizate într-un ritm linear întrerupt de umbre care sugerează culoarea, sau de semitente în crochiurile de peisaj ale lui Corot, reduse la esențial în operele grafice ale lui Jean-François Millet și o natură exaltată în cele ale lui Jacques Rousseau.

Selecția noastră este destul de atentă, astfel încât ne oprim doar la câteva nume: Paul-Albert Besnard (1849-1934), cu o Schiță pentru rochia actriței Gabrielle Réjane (il. 31), Rosa Bonheur (1822-1899), Cerb și căprioare, Eugène Carrière (1849-1906), Două femei la masă (il. 32), peisagistul Jean-Baptiste Camille Corot (1796-1875), Schițe de peisaj (il. 33), ca și celebrul Eugène Delacroix (1898-1863) de la care selectăm, Studiu pentru vânătoare de lei (il. 34) și Studiu de monede (il. 35), studii care au fost executate de artist și în litografie, Constantin Guys (1805-1892), Dansatoare (il. 36), Adolphe Hervier (1821-1879), Place du marché (il. 37), Tony Johannot (1803-1852), Schiță pentru o ilustrație (il. 38). O foaie de studii a arhitectului André Lecomte du Noüy (1842-1914) este dedicată pictorului Emile Mempiot în 1904 (il. 39), pe care îl consider ”excelent interpret al cartoanelor lui”. În colecție avem un bogat fond al desenelor artistului Mempiot, cca. 111 piese, dintre care Peisaj din București (il. 40). Lista desenului francez din secolul al XIX-lea continua cu un frumos cărbune reprezentând Un țăran văzut din spate rezemat (il. 41) de Jean François Millet (1814-1875), Paul Renouard (1845-1924), Femeie într-un peisaj (il. 42), pastelul Serbare câmpenească (il. 43), ca și penița, Devant la férme (il. 44) de cunoscutul peisagist Théodor Rousseau (1812-1854). Postimpresionistul francez Paul Signac (1863-1935) este reprezentat în colecția desenului francez cu  creioane acuarelat precum Rade de Marseille (il. 45).

Arta modernă din secolul al XX-lea fixează prin desen viața ”modernă”, o nouă formă de redare a realității din lumea teatrelor cu celebrele lucrări ale lui  Edgar Degas, ca aceea intitulată Balerină (il. 46) sau ale lui Henri de Toulouse-Lautrec, o lume care se regăsește în peisajele lui Paul Cézanne, în amplele forme ale lui Auguste Renoir, punând în discuție vizibilul, transpunerea formelor și sugestia luminii.

Alte lucrări sunt acelea ale lui Emile Bernard (1868-1941), laviul Scenă orientală (il. 47), André Dignimont (1891-1965), Peisaj din Paris (il. 48), Hermann Paul (1874-1940), Vânător (il. 49), Jules Pascin (1885-1930), Două personaje într-un peisaj (il. 50), desene pe care le-a donat familia, sau desene de Marie Laurencin (1883-1956), Dansatoare (il. 51).

George Oprescu a fost prieten cu criticul francez Henri Focillon (1881-1943), cu care a colaborat, căruia i-a trezit gustul pentru arta populară românească și care i-a citit pentru prima dată manuscrisul lucrării ”Vie des formes”. Poet și grafician, Focillon i-a dăruit lui Oprescu 15 desene lucrate de el, care se află în colecțiile noastre, printre care: Scenă din Paris cu dedicație pentru G. Oprescu (il. 52), Evantaiul Doamnei Malarmé.

O lucrare importantă pentru colecția Cabinetului este pastelul de Pablo Piccasso, Lola, sora pictorului Pablo Piccasso, (il. 53) lucrare academistă din perioada de tinerețe a artistului.

Desenul flamand și olandez

Desenele flamande și olandeze sunt studiate împreună, colecția fiind destul de puțin numeroasă – circa 45 desene flamande și 29 desene olandeze. Peisajele servesc de fundal pentru scenele biblice sau contemporane artistului, în tradiția miniaturilor, din cauza execuției minuțioase și a cromatismului nerealist. Acuarela va folosi pentru a adăuga accente ușoare desenelor manieriste, precum în peisajele lui Paul Brill, puternic lucrate în laviu brun și jucându-se subtil cu notațiile colorate. Acuarela din desenul flamand din secolul al XVII-lea face să strălucească schițele realizate pe hârtie Rubens, unele dintre ele tratate cu guașă, ca un preludiu a celor din secolul al XIX-lea. Artiștii flamanzi și olandezi lucrează sub influența directă a cercurilor franceze sau italiene, în funcție de țara unde se vor stabili pentru o perioadă.

Cele două colecții au fost văzute de specialiștii din diverse țări care fac parte din fundația CODART și au ajutat pe cât posibil la anumite atribuiri.

Din școala flamandă menționăm un desen atribuit lui Paul Brill, pe care cercetătorul Kusnețov o consideră opera lui Tobias Verhaeght (1561-1631), Peisaj cu pod (il. 54), două desene de Marteen de Vos (1522-1603), Sfânta Treime, cu Iisus purtând crucea (il. 55) și desenul pentru gravură Scenă biblică (il. 56), ca și două desene de Hendrik van Cleve sau Cleef (1525-1589), Miracolul pâinilor și peștilor (il. 57) și Vedere marină cu vase și edificii (il. 58).

Din secolul al XVII-lea flamand selectăm pe peisagistul Abraham Genoels (1640-1723) zis și ARCHIMEDES, Peisaj muntos cu personaje (il. 59), Monnaville François (pictor din Bruxelles la 1659, cunoscut la Roma în anul 1674), Scenă de bătălie – recto, proiect de decoraţie murală (il. 60) din secolul al XIX-lea menționăm un Portret (il. 61) executat de Felicien Rops (1833-1898).

Desenul olandez cuprinde nume faimoase deja precum, Abraham Bloemaert (1564-1651), Alegoria Verii (il. 62), Adrian van der Kabel (1630-1705), Fuga în Egipt (il. 63), Jan Luyken (1649 – 1712), Iisus și Samariteanca (il. 64), Willem van de Velde cel Bătrân – sau Ludolf  Bakhuizen (1630 – 1708), Port (il. 65), Gaspar van Wittel zis Vanvitelli (1653–1736), Peisaj (il. 66), Guus van der Hout), Cele patru anotimpuri (il. 67) și, din secolul al XIX-lea, celebrul Johann Bartold Jongkind (1819-1891), Peisaj cu casă (il. 68).

Majoritatea fondului de desen italian, format din circa 440 de desene este donat de academicianul George Oprescu. El a strâns acest material între anii 1930-1939, în care a fost secretar al Comisiei de Cooperație Intelectuală a Ligii Națiunilor, în anii 1930-1939, cumpărând lucrările de la anticarii Paul Prouté și Le Garrec de la Paris, sau de la Londra, din magazinul de pe New Oxford Street, al lui Spencer, anticari cu care a avut relații de prietenie. Unul dintre primele desene cumpărate a fost cel considerat Anonim, Sfântul Gheorghe omorând dragonul (il. 69) și care a fost atribuit de noi lui Battista Angolo del Moro, artist veronez (1514-1574). Alte opere grafice au fost obținute de Oprescu prin schimburi între colecționari pasionați de grafică, precum Ion Cantacuzino, Ion Kalinderu, Barbu Slătineanu, sau prin cumpărare de la anticari de pe piața internă.

Desenele aparțin unor colecționari cunoscuți: Lord Spencer, W. Sharp, N. Hone, J. Reynolds, Ch. Rogers, P. Lely, Il Comte Caylus, J. Richardson, Jr. R.Cosway, i Conti palatini del Reno, P. Sandby, Ch. Gasc, Th. Hudson, J. Roscoe, etc, colecții care sunt evidențiate de marca catalogată de F. Lugt pe desenul respectiv și care le sporește valoare și autenticitatea.

În anul 1962 are loc o expoziție cu catalog ”Desenul italian din secolele XVI-XVIII. Donația George Oprescu”, București, în care au fost selecționate lucrările din punct de vedere cronologic.

De-a lungul timpului fondul de desen italian a fost văzut de specialiști de renume, precum Philip Pouncey, Walter Vitzthum, Pierre Rosenberg, Antony Blunt, Christel Thiem, Françoise Viatte, Catherine Monbeig Gougel, care au lăsat mențiuni pe paspartu-ul lucrării referitor la atribuire, lucru care ne-a ajutat foarte mult în cercetarea ulterioară.

În anul 2004 a apărut catalogul ”I disegni italiani della Biblioteca dell’Accademia di Romania a Bucarest”, lucrare scoasă de Cătălina Macovei și Marco Chiarini, la Centro Di, Firenze și în anul 2005 are loc la Palazzo Pitti o expoziție cu 100 din capodoperele din acest catalog.

Desenele italiene sunt acum organizate pe școli: romană, napolitană, toscană, emiliană, lombardă, genoveză, venețiană iar în cadrul școlilor se urmărește o tratare din punct de vedere cronologic, din care selectăm câteva lucrări din cadrul fiecărei școli, fiecare cu specificul ei.

.

Școala Romană: Pietro Buonacorsi sau Perino del Vaga (1501-1547), Trei figuri (il. 70 față și verso), Taddeo Zuccaro (1529-1566), Studiu de figuri pe nori într-o semilună (il. 71), Cherubino Alberti (1553-1615), Studiu pentru un portal de intrare într-o grădină (il. 72), Pietro da Cortona (1597-1669), Profetul Ilie (il. 73), Carlo Maratta (1625-1713), Figuri alegorice. America și Asia (il. 74), Giuseppe Cades (1750-1799), Cina cea de taină (il. 75), Bartolomeo Pinelli (1781-1835), Lupta cu taurii în câmpia romană. (il. 76 față și verso)

Școala napolitană: Belisario Corenzio? (1558-1649), Asaltul unei cetăți (il. 77), Salvatore Rosa (1589-1629), studiu pentru gravură Lupta tritonilor (il. 78), Luca Giordano (1634-1705), Tiridate însoțind trupul neînsuflețit al soției sale (il. 79), Francesco Solimena (1657-1747), Adorația păstorilor (il. 80).

Școala toscană: Baccio Bandinelli (1493-1560), Cele trei vârste ale omului (il. 81), Giorgio Vasari (1511-1574), Studiu de patru personaje în vesminte antice (il. 82), Jacopo Zucchi (1540-1596), Personaj alegoric, fluviul-Arno (il. 83 față și verso), Bernardino Barbatelli, zis Pocceti (1548-1612), Predica Sf. Ioan Botezătorul (il. 84), Andrea Boscoli (1560-1607), Adorația păstorilor (il. 85), Giovanni Biliverti (1585-1644), Întâlnire lui Iisus cu Maria pe drumul Golgotei (il. 86), Jacopo Vignali (1592-1664), Viziunea Sfântului Bernardo di Chiaravalle (il. 87), Baccio del Bianco (1604-1656), Subiect satiric (il. 88), Baldassarre Franceschini (1611-1689), Proiect pentru imprese (il. 89 față și verso), Carlo Dolci (1616-1686), David (il. 90).

Școala emiliană: Girolamo da Carpi (1501-1556), Friză cu legenda lui Niobe (il. 91), Francesco Mazzola zis Parmigianino (1503-1540), Fecioara cu Pruncul (il. 92), Agostino Carracci (1557-1602), Perseu și Andromeda (il. 93), Giovanni Francesco Barbieri zis Guercino (1591-1666), Crist crucificat apărând Sfintei Caterina din Siena (il. 94), Ferdinando Galli Bibiena (1657-1743), Proiect pentru un edificiu (il. 95), Ubaldo Gandolfi (1728-1781), Adorația Fecioarei (il. 96).

Școală lombardă: Giulio Cesare Procaccini (1574-1625), Figură feminină (il. 97), Giuseppe Bazzani (1690-1769), Fecioara cu Pruncul (il. 98), Andrea Appiani (1754-1817), Subiect mitologic (il. 99).

Școală genoveză: Aurelio Lomi (1556-1622), Adorația magilor (il. 100), Giovanni Battista Gaulli zis Baciccio (1639-1709), Studiu de portret pentru un prelat (il. 101), desen pentru o pictură aflată la Muzeul Național de Artă al României.

Școală venețiană: Bernardino India (1528-1590), Marte (il 102), Francesco Antonio Simonini (1686/89-1753/55), Luptă cavalerească (il. 103), Giovanni Battista Tiepolo (1696-1770), Fecioara cu pruncul (il. 104), Bartolomeo Tarsia (1711-1756), Înălțarea Fecioarei (il. 105), Giacomo Guardi (1764-1835), Vedere a Podului Rialto (il. 106).

Fondul de desen străin cuprinde și desene din școala rusă, circa 24 lucrări:

Ivan Aivazovski (1817-1900), cu marinele sale, unele spectaculoase și scenele de luptă din Războiul Crimeii, Marină (il. 107), Baroana Ana Dolgorukowa, Kremlin 1839, Comiseni Corpus și biserica Maica Domnului (il. 108), Leonid Osipovich Pasternak (1862-1945), Femei în jurul mesei, febr. 1898 (il. 109).

De asemenea, colecția este completată de câteva desene spaniole: Mariano Jose Maria Bernardo Fortuny y Carbo (1838-1874), Nud masculin văzut din spate (il. 110), desen atribuit lui Jose Cardona (1878-1928), Dansatoare (il. 111).

Grafica aparținând școalii maghiare cuprinde desene de Miklos Barabas (1810-1898), Călăreață, 1839 (il. 112) și Marcel Vertés, ilustrator și designer de costume (1895-1961), Dansatori (il. 113).

Desenele extrem orientale, chinezești, japoneze, și din Orientul Apropiat – indiene și persane sunt încă în lucru; ele ilustrează diverse poeme și evenimente istorice din arta chineză și japoneză: Anonim chinez, Divinitate cu mâinile împreunate (il. 114), donat de criticul  Barbu Brezianu în 1956, Tshun-Ciu, Poetesa Su-Min autoarea a 40 de versuri (il. 115), TiTs’un, Istoriograful Tao Ci Ming (il. 116), donate de Tatiana Kalinovski, în 1955, iar în ceea ce privește desenul japonez, selectăm – Desen pentru stampă – Făt Frumos al basmelor japoneze (il. 117), Anonim, Dragon (il. 118) din colecția Friedemann.

Istoria picturii persane este legată de cea a manuscrisului, în vechea Persie caligrafii ocupând în ierarhia Curții locul cel mai înalt. Frontispiciul alcătuia prima pagină a volumului, urma linia arcului frânt al portalurilor monumentale ce deschideau intrarea în templele și palatele persane, iar motivul decorativ, format din arabescuri de flori și frunze, se inspiră din decorul de mozaic al arhitecturii. Acestui frontispiciu, unvan, i se adaugă altele, în care erau cuprinse numele autorilor, titlul volumului sau dedicația: Frontispiciul unui manuscris al poeziilor lui Hafez (il. 119 față și verso); dintre cele 20 de miniaturi persane pe care le deține Cabinetul de Stampe menționăm: Petrecerea unui prinț, miniatură din secolul al XVI-lea (il. 120) este un manuscris din perioada de înflorire a miniaturii persane corespunzătoare dinastiei Timurizilor, Scenă de dragoste (il. 121) din secolul al XVII-lea și Nașterea lui Rustem – pagină dintr-un Sah-Name (il. 122) din secolul al XVIII-lea, Rustem fiind eroul legendar la Iranului, născut prin intervenția miraculoasă a păsării Simurghi.