Mihai Plămădeală

Marius Cristea este un artist al proiectelor, dacă admitem existenţa unei asemenea categorii stilistice. Modul de a lucra deopotrivă cu părţile şi cu întregul este principalul său atribut identitar. Latura materială se împleteşte în mod fericit cu cea conceptuală. Altfel spus, fiecare artefact, fie el pictură, desen sau obiect, câteodată toate acestea la un loc, are valoare estetică în sine, participând totodată la un adevăr mai cuprinzător decât cel al legilor de compoziţie internă, al căror rezultat este.

Cristea îşi concepe planurile expoziţiilor cu mult timp înainte de campaniile propriu-zise de lucru, sesiuni care sunt, de asemenea, bine aşezate în calendar. Este vorba despre timpul de graţie aflat în spatele proiectelor sale. Paşii morfologici sunt urmaţi fără căutarea scurtăturilor. Dimensiunea materială îşi joacă din plin atuurile. Suport, pigment, şasiu ori dimensiune fizică, toate aceste trec prin filtrul sine qua non al tipului de imagine cu care operează.

Un alt aspect major în creaţia artistului este intermedialitatea. Pictorul apelează în mod firesc la obiect ready made, la citat cultural, istoric sau social şi se adaptează spaţiilor avute la dispoziţie. Ca privitori, putem valida ceea ce vedem în câmpul lucrărilor, dar ne putem bucura şi de atmosfera creată ca rezultat al relaţionărilor spaţiale. Volumul şi vecinătăţile iau parte activ la jocul expoziţiilor semnate de Marius Cristea, fiecare dezvoltată în mod individual, toate situate însă pe o aceeaşi axă stilistică.  

De apreciat că artistul eludează în mare măsură maniera, căutările sale vizând mai degrabă conceptul. Această abordare conduce spre extinderea, continuarea, transpunerea, colaborarea sau asocierea cu idei sau artişti veniţi din afară şi chiar invită la activarea opţiunilor menţionate. Orizontul vizual este astfel extins, fără ca vreuna dintre părţi să aibă de suferit. Dimpotrivă, discursul rămâne unul unitar, în ciuda diversităţii. Temele alese permit prin modul de dezvoltare al acestora derivarea, permutarea şi adnotarea. Apar astfel în mod natural posibilităţi multiple de lectură, care acoperă integral aria dintre morfologic şi conceptual.

Proiectul Semnul vieţii include motive abordate de artist pe parcursul unui deceniu de experimente, căutări, dar şi împliniri. Dincolo de exprimare pură prin culoare şi semn vizual, iconografia ocupă un loc important în economia seriei de lucrări. Figurativ, decorativ şi în acelaşi timp abstract, Marius Cristea marchează prin jaloanele iconologice stabilite un culoar între gnosticism şi agnosticism, al cărui vector direcţional este lecturabil în ambele sensuri. Simbolistica sa, consacrată sau inventată, ţine de sfera arhetipului şi a raţiunii. Fie că este vorba despre semnătură, ca afirmare a identităţii, de text, tratat ca sistem grafic purtător de sensuri, eventual ezoterice şi în acelaşi timp cu funcţie decorativă, sau de echilibrul instabil stabilit între anima şi animus, binom privit prin filtru vegetal floral, se poate spune că ceea ce a rezultat prin voinţă şi ordonare artistică este plin de viaţă, din punct de vedere artistic, dar şi al ideii.

Mihai Plămădeală, crtitic de artă, curator