[language-switcher]
Vernisaj
Sala „Theodor Pallady“
Biblioteca Academiei Române
vineri, 4 noiembrie 2022, ora 13:00
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române are privilegiul să prezinte publicului pe 4 noiembrie 2022, la ora 13.00, în sala de expoziție „Theodor Pallady”, donația făcută de familia artistului Corneliu Baba, compusă din peste 80 de piese de grafică și câteva uleiuri, donație ce vine să completeze cele câteva lucrări de grafică aparținând marelui artist.
La deschidere vor lua cuvântul acad. Mircia Dumitrescu, criticul Vladimir Bulat și Maria Albani, care a trăit în preajma familiei artistului și care este curatorul expoziției. Ea s-a îngrijit ca lucrările artistului să ajungă în colecții de Stat, la Muzeul Național de Artă al României, la Muzeul Național de Artă Timișoara, etc. și acum și la Biblioteca Academiei Române
Donația cuprinde cele mai importante dintre temele majore ale „pictorului omului”, cum a fost definit de critici – autoportretul, portretele unor personalități ale muzicii și culturii din România contemporană artistului, precum George Enescu, în diferite ipostaze, dirijorul Yehudi Menuhin, scriitorul Mihail Sadoveanu, Theodor Arghezi, artista Maria Tănase, actorul Constantin Tănase, pictori apropiați – Jean Al. Steriadi, Camil Ressu, împreună cu care a făcut o renumită școală de pictură, la Universitatea de Arte din București.
Temele sunt completate cu portrete de țărani, de muncitori, parte ale unor picturi deja celebre, portrete de Arlechini și schițe ale cunoscutului ciclu „Regele nebun”. De asemenea, intră în colecția bibliotecii studii de naturi moarte și peisaje.
Schițele sunt culese din caietele de însemnări ale lui Corneliu Baba, care își nota gândurile despre viață și artă, în timp ce se scufunda în mirajul muzicii clasice.
Afișul, ca și catalogul, exprimă cel mai bine trăirile artistului, care scria: „Temperamentul meu înclinat spre latura dramatică a existenței m-a făcut să nu mă văd altundeva decât în binecuvântata singurătate a atelierului de acasă, din Estul în care m-am născut..Șansa picturii mele a fost tocmai ghinionul de a trăi în Est. printre scenariile de atâtea ori tragice ale socialului m-am strecurat cu paleta în mână, fie copil, fie tânăr romantic sau ca matur controversat în zilele acestui contorsionat sfârșit de veac . Viața de atelier … m-a obligat să devin taciturn și solitar. Lecțiilor de pictură, ce le ascultam în dialogurile cu mine însumi . m-a condus mai târziu către aglomerările haotice din „Spaima” sau „Regele nebun”. Bătrânețea m-a găsit la același șevalet unde de când mă știu mă amăgesc cu iluzia că stăpânesc o mulțime de taine ale culorilor de pe paletă”.
