24 august 1865 Se naşte Ferdinand-Victor-Albert-Meinrad de Hohenzollern la Sigmaringen. Fiul princepului Leopold de Hohenzollern (fratele regelui Carol I al României) şi al infantei Antónia Maria Fernanda, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei. Familia sa era catolică, înrudită cu casa domnitoare de Hohenzollern a împăratului Germaniei Wilhelm al II-lea dar şi cu origini latine, prin alianţa cu regii Franţei, Napoleon I şi Napoleon III.

1881 Vine pentru prima dată în România la încoronarea unchiului său, Carol I, ca rege al României.

1883 Începe să înveţe limba română.

1884 Termină cursurile gimnaziului din Düsseldorf.

1885-1886 Urmează Şcoala de ofiţeri din Kassel pe care o încheie cu gradul de sublocotenent al Regimentului 1 Gardă.

1886 Student al Universităţii din Tübingen.Vine pentru a doua oară în România

Este înscris la 14 noiembrie, de regele Carol I, ca sublocotenent în armata română.

18 martie 1889 Conform Constituţiei române, devine moştenitorul prezumtiv al Coroanei (la 24 de ani), în urma renunţării principelui Leopold de Hohenzollern (20 noiembrie 1880) şi a principelui Wilhelm (20 decembrie 1886) la succesiunea tronului României. I se atribuie titlul de alteţă regală. Devine membru de drept al Senatului României. Este avansat la gradul de locotenent al armatei române.

aprilie 1889 Vine în România ca principe moştenitor.

9 mai 1889 Participă pentru prima dată la şedinţa de Senat.

septembrie-octombrie 1889 Vizitează împreună cu regele Carol I, Dobrogea şi Moldova.

16 martie 1890 Este ales membru onorific al Academiei Române.

iunie 1890 Este încadrat în rândul vânătorilor pedeştrii din Batalionul nr. 4.

mai 1891 Regele Carol I îi conferă gradul de căpitan.

mai 1892 Se logodeşte cu principesa Maria-Alexandra-Victoria fiica lui Alfred-Ernest-Albert duce de Saxa-Coburg-Gotha, duce de Edinburg, conte de Kent-Ulser şi a marii ducese Maria-Alexandrovna-Romanov, fiica ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893 Are loc căsătoria oficială, la castelul din Sigmaringen, a principelui moştenitor Ferdinand cu principesa Maria.

1 ianuarie 1893 Este avansat la gradul de maior.

3/17 ianuarie 1893 Principele moştenitor Ferdinand şi principesa moştenitoare

Maria a României sosesc la Bucureşti.

23 mai 1893 Principele moştenitor Ferdinand al României pune piatra de temelie la clădirea Universităţii din Iaşi.

3 octombrie 1893 Se naşte principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, moştenitor, rege al României. Căsătorit în 1921 cu principesa Elena a Greciei, au un singur fiu, pe principele Mihai. A renunţat la tron în 1918, 1919 şi a părăsit ţara la finele anului 1925, fiul său Mihai fiind desemnat succesor la tronul României în 1926. Principele Carol revine ca rege al României, la 8 iunie 1930, domneşte timp de zece ani, până la 6 septembrie 1940 când părăseşte definitiv ţara. A trăit în exil sub numele de Carol Caraiman. A murit la 4 aprilie 1953 la Estoril, în Portugalia.

29 septembrie 1894 Se naşte principesa Elisabeta de Hohenzollern-Sigmaringen la Sinaia. La 27 februarie 1921 se căsătoreşte la Bucureşti cu principele George al Greciei şi Danemarcei. A fost regină a Greciei între 1922 – 1924. Divorţează în 1935 şi revine în România, pe care o părăseşte la 1 ianuarie 1948. Se stinge din viaţă la 15 noiembrie 1956, în Franţa.

1 ianuarie 1895 Este avansat la gradul de locotenent-colonel.

aprilie 1895 Este numit comandant al Regimentului nr. 4 Roşiori.

28 noiembrie 1895 Este avansat la gradul de locotenent-colonel.

1896 Participă împreună cu principesa moştenitoare Maria la încoronarea de la Moscova a ţarului Nicolae al II-lea.

1897 Se îmbolnăveşte grav de pneumonie şi numai constituţia robustă l-a făcut să scape cu viaţă.

8 aprilie 1898 Este avansat la gradul de general de brigadă.

13-18 iulie 1898 Vizitează Rusia împreună cu regele Carol I. 

27 decembrie 1899 Se naşte principesa Maria (Mignon) de Hohenzollern-Sigmaringen la Gotha, în Germania. S-a căsătorit la Belgrad, în data de 8 iunie 1922, cu regele Alexandru I al Iugoslaviei, devine regina Marija a sârbilor, croaţilor şi slovenilor în 1934. În 1941 pleacă în Anglia. A murit la Londra în data de 22 iunie 1961.

5 august 1903 S-a născut principele Nicolae de Hohenzollern-Sigmaringen la Sinaia. Ofiţer al armatei române la 20 iulie 1927, devine regent al României şi a exercitat direcţia Consiliului de Regenţă până la 8 iunie 1930, când fratele său Carol, a fost proclamat rege. S-a căsătorit în 1931 cu Ioana Doletti, căsătorie nerecunoscută de regele Carol al II-lea, care la 9 aprilie 1937 îl exclude din familie şi îi ridică titlurile regale şi drepturile dinastice. Pleacă în Spania şi apoi în Elveţia. Se căsătoreşte a doua oară cu Theresa Figueira de Mello. A trăit în exil sub numele de Nicolae Brana. A fost ofiţer al Marinei Regale a Marii Britanii. A murit la Lausanne în 1978.

10 mai 1904 Este avansat la gradul de general de divizie.

1901 Participă la funeraliile reginei Victoria a Marii Britanii.

1902 Partcipă la încoronarea regelui Eduard al VII-lea al Marii Britanii.

23 decembrie 1908  S-a născut principesa Ileana de Hohenzollern-Sigmaringen la Bucureşti. Se căsătoreşte la 26 iulie 1931 cu arhiducele Anton al Austriei, prinţ de Toscana, devine arhiducesa Ileana de Austria, principesă de Ungaria, Croaţia şi Boemia. A locuit în Austria şi România până în 1947 şi apoi în exil, în Statele Unite ale Americii. A divorţat în 1954 de Anton al Austriei şi s-a căsătorit cu doctorul Ştefan Issarescu. După divorţ, principesa se călugăreşte sub numele de maica Alexandra. Revine în România în 1990. Moare în 1991 la Ellywood City, în Pennsylvania, S.U.A.     

1911 Participă la încoronarea regelui George al V-lea al Marii Britanii.

7 aprilie 1911 Este avansat la gradul de general de corp de armată. A mai îndeplinit următoarele funcţii: inspector general al cavaleriei, inspector general al armatei, comandant al batalionului 2 Vânători, comandant al regimentului 4 Roşiori, comandant onorific al regimentului 18 infanterie Vologda, comandant al regimentului de infanterie german nr. 68, ofiţer al regimentului I german al gărzii, colonel proprietar al regimentului austro-ungar nr. 96.

13 ianuarie 1913 S-a născut principele Mircea la Bucureşti. Moare în 1916 la Buftea.

1913 Este numit comandant suprem al armatei, în campania din Bulgaria.

28 septembrie/10 octombrie 1914 Principele Ferdinand în urma morţii regelui Carol I (27 septembrie 1914) se prezintă înaintea Parlamentului, unde depune jurământul constituţional, ca rege al României.

noiembrie 1914 Deschide sesiunea ordinară a Corpurilor Legiuitoare.

5 decembrie 1914 Regele Ferdinand I cere: unirea în folosul intereselor obşteşti.

14 decembrie 1914 Regele Ferdinand I ca răspuns la adresa Senatului, cere: ca toate forţele naţiunii, să se unească într-un patriotism cald, spre a conlucra cu o inimă şi un gând, la îndeplinirea ursitei noastre.

26 februarie 1915 Declară către primul ministru: pot asigura ţara că şi eu voi căuta a identifica voinţa şi puterile Mele cu ale iubitului Meu popor.

14 august 1916 Intrarea României în război alături de Antantă. Regele Ferdinand I se adresează ostaşilor: V-am chemat să purtaţi steagurile noastre peste hotarele unde fraţii noştri vă aşteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină de nădejde.

27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu România, votată de Sfatul Ţării.

16 iunie 1918  Răspunsul regelui Ferdinand I la adresa Camerei: Reformele constituţionale, înfăptuite în spirit larg vor răspunde la legitimile aşteptări ale celor care în vremuri de primejdie s-au arătat demni de toată dragostea noastră. Împroprietărirea ţăranilor şi noul temei al drepturilor politice sunt dorite şi îndreptăţite pe ambele maluri ale Prutului.

29 noiembrie /15 noiembrie 1918 Românii din Bucovina la Congresul general de la Cernăuţi au votat pentru unirea acesteia cu România.

18 noiembrie/1 decembrie 1918 Regele Ferdinand I, regina Maria, generalul

Henri Mathias Berthelot şi o parte din eroica armată română, reintră triumfal în Bucureşti.

1 Decembrie 1918 Adunarea Naţională întrunită la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei cu România. 

14 decembrie 1918 Regelui Ferdinand I îi este predată rezoluţia Adunării  Naţionale de la Alba-Iulia de la 1 decembrie, prilej cu care suveranul a subliniat: După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Ardelul cu ţinuturile din Ungaria locuite de români. Astăzi ne-aţi adus şi această ultimă piatră, care încoronează marea operă de unire.

29 decembrie 1919 Ratificarea de către Parlamentul României a actelor Unirii, semnate de regele Ferdinand I.

1 ianuarie 1920 Legile care ratificau Unirea de la 1918 au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel regele Ferdinand devine regele tuturor românilor.

10 Mai 1920 Regele Ferdinand I primeşte ca dar buzduganul, simbol al legăturii cu trecutul şi al puterii tradiţionale.

15 octombrie 1922 Festivităţile Încoronării de la Alba-Iulia.

29 martie 1923 Publicarea în Monitorul Oficial a noii Constituţii.

17 mai 1923  Regele participă la inaugurarea Mormântului Eroului Necunoscut din Parcul Carol din Bucureşti.

iunie 1924 Promulgarea legii învăţământului primar obligatoriu şi a legii organizării armatei.

iulie 1925 Promulgarea legii de unificare administrativă.

1 noiembrie 1925 Ceremonia de la Palatul Regal prin care regele Ferdinand I îi încredinţează cârja de patriarh al Biserecii Ortodoxe Române, mitropolitului Miron Cristea. 

12 decembrie 1925 Principele moştenitor Carol renunţă, pentru a treia oară, la  tronul României.

31 decembrie 1925 Regele Ferdinand I a convocat Consiliul de Coroană în care a anunţat că a luat hotărârea nestrămutată şi definitivă de a primi această renunţare a principelui moştenitor.

4 ianuarie 1926 Reprezentanţa Naţională adoptă proiectul de lege prin care se accepta renunţarea principelui Carol, iar ca succesor la tronul României era declarat principele Mihai. Se instituie o Regenţă pentru a exercita prerogativele suveranului pâna la împlinirea vârstei de 18 ani de către principele Mihai.

10 mai 1927 România încheie Concordatul cu Vaticanul în urma căruia papa îi acordă iertare regelui Ferdinand I, excomunicat pentru botezul în religia ortodoxă a copiilor săi.

20 iulie 1927 Regele Ferdinand I se stinge din viaţă la castelul Pelişor de la Sinaia.

23 iulie 1927 Este înmormântat în biserica Mânăstirii Curtea de Argaş, alături de regele Carol I.