„Bălai, năltuţ şi subţirel la trup, cu ochii albaştri închişi, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei suabe de Hohenzollern, cu expresia gurii şi a feţei aşa de fină şi de curată, ca ai crede-o de fată mare, amestec armonic al sângelui latin, cu tipul plăvit, gânditor şi vesel tot deodată al germanilor de la sud. Ar prinde, poate, mirare pe cineva, dacă i-ai spune că acest tânăr are încă sfiiciuni de femeie, se roşeşte încă la obraz ca o fecioară de abia scoasă în lume. Minte cumpănită, vorba măsurată, precisă; judecata clară, înţelege lucrurile dintr-o dată îşi întrebuinţează limba numai atuncea, când ar avea de spus ceva bine gândit. În intimitate, voios, glumeţ pe socoteala slăbiciunilor omeneşti, însă niciodată personal; compătimitor şi darnic, blajin cu toată lumea, prieten de temei”.

–  Vasile D. Păun, Principele Ferdinand de Hohenzollern