Manuscrisele în limba arabă, 110 volume, constituie un grup important în cadrul acestei colecții, începând cu Cartea sfântă, Coranul, din care există mai multe exemplare, unele cu decorațiuni și legături prețioase.

Un alt grup, care formează un ansamblu omogen și important, îl reprezintă manuscrisele persane. Este vorba de 70 de volume manuscrise cuprinzând lucrări din diverse discipline, cum ar fi istoria, filosofia, lexicologia și prozodia, științele naturale, matematica. Prin conținut, epopeele, antologiile de poezie sau cărțile de știință, prezintă interes atât pentru lingviști și specialiști în caligrafie, cât și pentru istorici de artă și conservatori. Colecția de manuscrise persane a Bibliotecii Academiei grupează manuscrise care aparțin perioadei secolelor XV-XIX și constituie o excepțională sursă documentară în ceea ce privește receptarea culturii persane.

Din cea mai mare epopee persană, care prezintă, în 500.00 de versuri, istoria marelui Imperiu Persan, compusă de Abul-Qāsim Firdawsī, Șah-Namé (Cartea regilor), Biblioteca Academiei Române deține o copie datând cel mai probabil din secolul al XVIII-lea (oriental 333).

Un alt manuscris important din acest grup (oriental 52), conține Divanul lui Sharaf Shah Dulāi, singura copie cunoscută a acestei lucrări, cu text scris în ta’lik padini, o limbă sau un dialect persan necunoscut, realizată la Brusa, în palatul Sultanului, în 1590. Într-un număr important, sunt prezente în colecție și cele mai reprezentative nume ale poeziei persane, între care Saadi Shirazi figurează cu 12 manuscrise.

O serie de alte manuscrise (oriental 23, 24,32, 34) cuprind documente turcești, multe dintre ele referindu-se la Țările Române.

Fondul de manuscrise armenești, în număr de 22, prezintă importanță mai mult pentru datele privind activitatea de comerț a comunității armenești din România, fiind îndeosebi registre comerciale ale unor case, lipsite de arta caligrafiei sau de valoare literară.

Colecția numără de asemenea câteva manuscrise ebraice, în cea mai mare parte fragmente din învățătura ebraică, Thora. Între acestea, un manuscris de excepție este Meghilat Esther, sau Sulul Esterei, scris pe pergament, la Iași, în secolul al XVII-lea și ornamentat cu frumoase miniaturi ce ilustrează toate evenimentele relatate în Cartea Esterei.

Între manuscrisele orientale figurează și un manuscris etiopian, mai exact al unui talisman

menit să protejeze de farmece și boli pe purtător.

Pe lângă manuscrisele arabe, persane, turcești, armenești și ebraice, este de semnalat prezența în colecție a unor manuscrise foarte rare, scrise pe foi de palmier, un manuscris tamil (manuscris 398) și un manuscris pali (380). Textul pali, în caractere singaleze, reprezintă Mahāsatipatthana Sutta și a fost dăruit Bibliotecii Academiei Române în 1934, de Visarion Puiu, Episcopul Hotinului. Acestor două manuscrise li se adaugă un fragment de text tibetan, de o valoare extraordinară, reprezentând traducerea în tibetană a textului sanscrit Vajracchedikā, o filă scrisă pe ambele fețe, cu litere albe pe fond negru, donată în 1943 de Andrei Paul Spiro.