[language-switcher]
Fondul occidental, cu o reprezentare mai puțin numeroasă în cadrul colecției de manuscrise a Bibliotecii Academiei, reunește manuscrise în limbile latină, franceză, italiană, germană, spaniolă și engleză.
Fondul este cel mai important în cadrul manuscriselor occidentale, conținând 192 de volume, începând cu secolul al XIV-lea și ajungând până în secolul al XIX-lea.
Cel mai vechi manuscris din acest fond este datat 1370 și este opera teologului francez Guillaume Durand, episcop de Mende, Rationale divinorum officiorum, scrisă în perioada 1285-1291. Manuscrisul, un in-folio mare de 271 de file, scris pe pergament, constituie cel mai important tratat medieval despre simbolismul arhitecturii bisericii și ritualurile de cult.
Din secolul al XV-lea datează un frumos exemplar de Breviar (latin 70), datat 1422, scris pe pergament, probabil în Marea Britanie, cu literă minusculă gotică. Textul este scris cu cerneală neagră, cu inserții de aur, iar inițialele sunt ornate cu o mare varietate de motive florale, în culori strălucitoare. Manuscrisul a fost donat Academiei Române în 1932 de profesorul Stephen Gaselee, de la St. Magdalen College, Cambridge.
Un alt tip de manuscris medieval aflat în fondul latin este Antifonarul, din care Biblioteca Academiei Române păstrează în colecțiile sale două exemplare, unul, din secolul al XIV-lea (latin 77), celălalt, din secolul al XV-lea (latin 3), ambele in folio mare, scrise pe pergament
Alături de aceste manuscrise prețioase prin vechime și prin frumusețea inițialelor și miniaturilor ce le împodobesc, colecția mai deține manuscrise cu subiect științific, precum
lucrarea lui Lorenzo Filippo De Rossi, Tractatus de Homine ejusque lapsu ad mentem… (latin 84) sau Compendium Totius Physicae collectum ex libro… (latin 91) din secolul al XVII-lea, un Miscelaneu de alchimie (latin 12) tot din secolul al XVII, Physica, din secolul al XVIII-lea, un Miscelaneu de astronomie și astrologie, precum și manuscrise ce privesc istoria universală, istoria Țărilor Române și a Transilvaniei: Protocolum Praesidii Tabulae Regiae Districtualis Iudiciariae Partium Regni Hungariae Cis-Danubianarum ab Anno 1786, Chronicon Fuchsio-lupino-oltardinum Sive Annales Hungarici et Transsilvanici: Complectens Annales Ann. 990-1630, Brevis Valachorum Transylvaniam incolentium historia in qua populi…, Flos latinitatis, din secolul al XVIII-lea sau manuscrisul lui Ioan Budai-Deleanu, De origine Dacorum, din secolul al XVIII-lea.
Un loc important îl ocupă transcrierile făcute de Grigore Tocilescu în Rusia, la Moscova și Sankt-Petersburg, la inițiativa Societății Academice Române, după manuscrisele în limba latină ale lui Dimitrie Cantemir: Historia incrementorum atque decrementorum aulae othomanicae, Annotationes ad Incrementa …, Compendiolum Universae Logices, Curanus, Colectanea Orientalia, Descriptio Moldaviae.
Citește mai mult
Fondul de manuscrise în limba franceză este alcătuit din 302 volume, majoritatea lucrări din secolul al XIX-lea. Între cele mai valoroase se numără un tip specific de manuscris medieval, aparținând secolului al XVII-lea, reprezentat de Les noms, armes et blasons des anciens chevaliers de la Table ronde (francez 194) sau de Maisons royales de France (francez 195), un in folio pe pergament, ilustrat parțial, lucrat în Franța în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, conținând o prezentare a familiilor regale franceze și a unor ramuri princiare sau nobiliare, însoțită de reproducerea blazoanelor.
Dintre manuscrisele franceze din secolul al XVIII-lea sunt de semnalat jurnalul de călătorie al contelui de Muniz, intitulat Journal du voyage que j’ai fait à Constantinople l’an 1755 (francez 26) și textul lui E. Goujon, Abrégé de l’Histoire universelle du monde (francez 33). Majoritatea manuscriselor franceze datează însă din secolul al XIX-lea, între care Coup d’oeil sur le théâtre de la guerre d’Orient (francez 4), Quelques notions sur la Valachie (francez 16), manuscrisele Elenei Văcărescu, trimise de la Paris de sora ei Zoe Caribol, manuscrisele Thalasa și Balalaïkas, aparținând lui Alexandru Macedonski, manuscrise de la Nicolae Iorga, Ion Heliade Rădulescu, Panait Istrati, Henri Focillon.
Din cele 176 de volume ce constituie fondul de manuscrise în limba germană, sunt de semnalat câteva manuscrise, importante mai ales prin vechime: Jurnalul lui David Ungnad, 1575 (german 7), scrisori către casa Chris Tophorus Baro à Wolckenstein & Rodnegg, trimise de agenții ei din diverse localități, 1597 (german 9), manualul de caligrafie al lui Franz Joachim Brechtl, scris pe pergament, Kürtzer unterricht vergebreuchlichste Handtschriften mit ihren Fundamenten, 1581 (german 138).
Din secolul al XVII-lea datează o Istorie a Imperiului German între Maximilian I și Leopold al II-lea (german 19), un Tratat de alchimie (german 85), Manifest des Fuersten in Siebenbürgen, de Georg Rakoczi, 1644 (german 70), tratatul de filozofie naturală al lui (pseudo-)Albertus Magnus, De secretis mulierum sau manual de pietate romano-catolică Geistlicher schildt gegen Geist und Leib (german 73).
Din secolul al XIX-lea merită semnalate scrierea lui Friedrich Schwanz, Kurze erklärung und Bericht über die disseith des althflusses gelegene fünf Districte der kaiserlichen Valachey sive Valachiae cis alutanae neuverfertigte Landkarte …, Anno 1723, cu 12 planșe colorate (german 10), o Diplomă imperială a lui Josif II pe pergament (german 16), cu ex-librisul lui D.A. Sturdza, Viețile sultanilor otomani (german 72), sau opera căpitanului austriac de origine elvețianä Franz Joseph Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens das ist: Der Walachei, Moldau und Besarabiens im Zusammenhang mit der Geschichte des übrigen Daciens… (german 35).
Importante în acest fond sunt scrierile unor personalități ale culturii române redactate în limba germană: Titu Maiorescu, Ethische, Ästethische und Kritische Aforismen (german 58) și Appendix zu ein Fragment aus meiner Jugend, 1858 (german 59), Iacob Negruzzi, cu un Jurnal din anii de studii la Berlin (118), Nicolae Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches (german119) și Geschichte des rumänische Volkes (german 124), Gh. Asaki cu Note de curs, din timpul studiilor de astronomie și matematică de la Viena (german 164).
Cele 45 de volume care formează acest fond au conținut divers, începând cu notele luate de Ioan Bianu la cursurile de gramatică comparată a limbilor sanscrită, greacă și latină ale lui Graziadio Ascoli la universitatea din milano (italian 17 și 44), studii precum cel aparținând lui Dimitrie A. Sturdza, Principatele române și chestiunea locurilor sfinte (italian 12) sau cel al lui Simion Bărnuțiu, Storia del Diritto Marittimo, Pavia, 1853 (italian 41).
Manuscrisul cel mai prețios din acest fond este o copie din secolul al XIV-lea, pe pergament, a operei lui Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius, De consolatione Philosophiae (italian40. O altă lucrare importantă este aceea a lui Giovani Beducino Parmeggiano, Historie di Transilvania (italian 2), care relatează, între altele, asasinarea voievodului MihaiViteazul, precum și volumul lui Ottaviano Bon, Relatione del seraglio del Gran Turco (italian 18) care înregistrează aspecte al vieții de la Palatul Topkapî din perioada 1604-1607 în care autorul a fost reprezentantul Veneției la Istanbul.
Un manuscris inedit din colecție (italian 45) este versiunea în limba italiană a romanului Maitreyi, de Mircea Eliade, în traducerea autorului.
Din cele 12 manuscrise în limba spaniolă existente în colecție, două atrag atenția, prin vechimea lor și prin maniera de realizare: un fragment de Obituar al Confreriei Nuestra Señora de la Candelaria y del Sanctisimo Sacramento, din secolul al XV-lea, scris pe pergament, cu inițiale ornate, care provine din Arhiva lui Tzigara Samurcaș și Carta executoria de la sententia difinitura de la hidalguia de Andres de Bobadilla, Valadolid, 1553, semnată de Carol Quintul, regele Spaniei.
Cele 15 manuscrise în limba engleză care se păstrează în acest fond au proveniențe diferite, dar, în cea mai mare parte sunt donații, primite fie de la Ministerul de externe, fie de la persoane particulare.
Astfel, de la Dimitrie N. Ciotori, s-au primit în 1932 prin intermediul lui Nicolae Iorga, două manuscrise, unul fiind o culegere de versuri (englez 11) și cel de al doilea, o carte cu conținut religios, Preparation and Rules for Sundays (englez 12), din secolul al XVIII-lea. De la Scarlat Calimachi provine un fel de Jurnal al lui John Paget, în care sunt relatate evenimente legate de revoluția de la 1848 din Transilvania. Interesant este însă manuscrisul Matrimonial alliance of the family of the Vismes in England and in France, at the begining of the 18th century (englez 14), care conține armorialele casei de Vismes și ale altor nobili înrudiți, în planșe colorate cu tempera și aur.
