„Presa este ecoul prelungit al graiului omenesc, este tribuna în care glasul mulţimei răsună până la marginile lumei civilizate; prin presă, tot ce se face, tot ce se zice, tot ce se descopere în vreo parte a lumei se răspândeşte pe toată întinderea globului şi se face proprietatea omenirii întregi.” (Mihail Kogălniceanu, 1855)
Publicaţiile periodice: ziare şi reviste, anuare, jurnale de specialitate pe diferite domenii, lucrări ale conferinţelor şi congreselor constituie cea mai completă istorie a unei naţii, o istorie scrisă chiar în momentul întâmplării evenimentelor.
Presă
Biblioteca Academiei Române deţine în jur de 59.000 de titluri de publicaţii periodice, totalizând peste 9 milioane de exemplare, fiind cea mai completă colecţie din lume de periodice româneşti în limba română şi în alte limbi.
Presa este unul dintre factorii care au contribuit semnificativ la emanciparea României. Primele periodice tipărite în limba română şi care se află în colecţiile Bibliotecii Academiei sunt:
Citește mai multMai puțin
Curierul românesc, apărut în 1829, fondat de Ion Heliade Rădulescu, este prima gazetă în limba română publicată în Ţara Românească între 1829-1859, fiind precursoarea Monitorului Oficial. (FOTO 1)
Albina românească, gazetă administrativă, politică, literară, editată de Gheorghe Asachi în 1829, este primul ziar de limbă română din Moldova. (FOTO 2)
Gazeta de Transilvania, apărută la 12 martie 1838 la Braşov, sub conducerea lui Gheorghe Bariţiu, este primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania. (FOTO 3)
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, presa a evoluat de la aceste prime gazete în limba română, la un număr de 40 de publicaţii numai în Bucureşti, dintre care 20 erau cotidiene. Este epoca primelor ziare şi reviste cu apariţie îndelungată:
România liberă, ziar fondat în anul 1877, se descria ca „apărător al intereselor naţionale”, anticipând prin titlu cucerirea independenţei de stat. Apărând cu întreruperi până în anul 1940, reluat în epoca comunistă când devine unul dintre cele mai importante cotidiene, se relansează în 1989, fiind prezent şi astăzi în spaţiul jurnalistic românesc. (FOTO 4, 5)
Adevărul apare în 1888 şi este unul dintre cele mai longevive ziare de până la Cel de-al Doilea Război Mondial şi, cu pauze, până în prezent. În peste 50 de ani de apariţie a militat pentru unitate naţională şi pentru vot universal, dar şi pentru susţinerea literaturii şi culturii române printr-o paletă variată de suplimente: Adevărul literar, Adevărul ilustrat. (FOTO 6, 7, 8, 9)
Dimineaţa apare la Bucureşti în perioada 1904-1916, apoi din 1919 până în 1937, şi militează pentru democrație, libertatea cuvântului și a presei, luând atitudine împotriva corupției din partidele politice. Îşi reia apariţia din 1990 până în 2005. (FOTO 10)
Epoca, ziar cu caracter politic, apare la Bucureşti în 1885, apoi până în 1938, cu mici întreruperi. Colaboratorii ziarului, Delavrancea şi Vlahuţă, prin articolele literare publicate au imprimat şi un caracter literar, amplificat în suplimentul Epoca literară în care au publicat Eminescu, Maiorescu, Hasdeu, Negruzzi. (FOTO 11, 12, 13)
Universul, cotidian de informaţie românesc care publică „cele din urmă ştiri din lumea întreagă telegrafice şi telefonice”, apare la Bucureşti din anul 1884 până în 1953, cu o pauză cauzată de Primul Război Mondial. Ţinându-se departe de ştirile politice şi introducând mica publicitate, a devenit rapid cel mai citit cotidian din România cu un tiraj de 80.000 de exemplare pe zi. De acelaşi succes s-au bucurat şi suplimentele Universul literar şi Universul ilustrat. (FOTO 14, 15, 16)
Nume mari ale literaturii române au făcut carieră în presă, de exemplu marele dramaturg I. L. Caragiale a înfiinţat, printre altele, două dintre revistele ilustrate cu caracter umoristic aflate în colecţiile Bibliotecii Academiei: Ghimpele şi Moftul Român. (FOTO 17, 18, 19, 20)
În perioada comunistă, ziarele, indiferent de titlul pe care îl purtau, erau „organe” care oglindeau identic „marile realizări ale socialismului” în industrie, agricultură, construcţii. Până în decembrie 1989 se tipăreau în jur de 500 de publicaţii, printre care Scânteia, Informaţia Bucureştiului, România Liberă, Munca, Flacăra, având un tiraj zilnic de peste 1 milion de exemplare, care nu reflecta însă numărul real al cititorilor.
„Tranziţia”, termen care caracterizează toate domeniile existenţei românilor în secolul XXI, are acelaşi ecou şi în viaţa presei româneşti. Biblioteca Academiei Române este dovada vie a acestui fenomen, dovadă fiind faptul că numărul periodicelor pe suport tradiţional de hârtie a scăzut în fiecare an, în schimb a crescut numărul celor pe suport electronic şi online.