Din punct de vedere al subiectului reprezentat, colecţia noastră de cărţi poştale ilustrate este extrem de diversă şi complexă, atât cele româneşti cât şi cele străine.

Fondul de portrete ale unor personalităţi este probabil cel mai puţin bogat, concentrându-se cu precădere asupra membrilor familiei regale a României (il. 2), încadrându-se astfel mai degrabă în categoria propagandei regale, decât în cea a portretisticii.

Zona vederilor de localităţi şi de monumente istorice este pe departe cea mai îmbelşugată. Dintre cele mai vechi sunt colajele cromolitografice cu edificii diverse însoţite de texte precum „Salutări/ Suvenir din România” sau dintr-o localitate anume (il. 3 și 4). Imaginile se diversifică cu rapiditate, încorporând imagini după acuarele mai vechi (il. 5) sau mai noi, (il. 6) perspective de localităţi monocolore (il. 7 și 8) sau multicolore (il. 9), vederi aeriene (il. 10), instituţii, (il. 11, 12 și 13) monumente istorice (il. 14), evenimente publice (il. 15 și 16), parcuri (il. 17),  etc.

Un alt subiect mult reprezentat în cărţile poştale universale a fost etnografia, cu predilecţie costumele etnice (il. 18) şi istorice (il. 19). În România costumele populare au fost de asemenea mult îndrăgite şi răspândite, ilustrând atât costume naţionale (il. 20, 21 și 22), cât şi pe cele ale minorităţiilor (il. 23 și 24). Ba mai mult, şi costumele teatrale sunt folosite pentru cartea poştală ilustrată (il. 25).

Subiectele de istorie politică şi militară apar şi ele adesea, în special ca parte a unei propagande naţionale (il. 26) sau comemorând evenimente politice importante (il. 27). La nivel universal, în timpul conflictelor militare au fost publicate caricaturi ale oponenților, uneori amuzante, alteori cu un anume grad de vulgaritate voită. Primul Război Mondial a fost scena unei ample desfăşurări de forţe propagandistice, în care erau folosite şi astfel de cărţi poştale puse la dispoziţia soldaţilor pentru corespondenţa lor privată (il. 28 și 29), practică utilizată şi în timpul celui de-al doilea război mondial (il. 30). În timpul conflictelor mondiale Crucea Roşie, ca şi alte organizaţii pentru sprijinul răniţilor, au produs materiale propagadistice, (il. 31) aşa cum se poate observa din frumoasa carte poştală cu un medalion embosat şi aurit reprezentând-o pe regina Maria a României în uniformă de infirmieră şi sigla Crucii Roşii (il. 32).

Un capitol special al cărţilor poştale îl constituie cel al ilustratelor umoristice. Abordând subiecte precum cele de moravuri – balurile înaltei societăţii, văzute ca un vârtej luxos de fuste, pălării mari, măşti şi mustăţi (il. 33), goana după un soţ şi căsnicia forţată (il. 34) sau ruşinosul spectacol public al beţiei (il. 35), galante – certurile şi împăcările îndrăgostiţilor într-o carte poştală trilingvă din spaţiul transilvănean, tipărită probabil la Viena (il. 36), animaliere – necuvântătoarele îmbrăcate ca şi imitaţia obiceiurilor umane („maimuţăreala”) au fost percepute de Belle Epoque ca fiind extrem de amuzante (il. 37 şi 38), dar mai ales caricatura politică. Fără a intra în prea multe detalii, deşi ar merita un studiu dedicat doar lor, cărţile poştale ilustrate cu subiecte de satiră la adresa orânduirii statului a fost o caracteristică a sfârșitului secolului al XIX-lea, dar mai ales a celui următor, avânt pe deplin susţinut de un veac de tumultoasă şi profund schimbătoare istorie. Pornită mai ales prin portrete caricaturale ale oamenilor aflaţi la putere, această direcţie în evoluţia cărţilor poştale a continuat după primul război mondial cu o viteză accelerată. Nici spaţiul românesc nu a fost străin de acest gen de publicaţii, după cum o demonstrează o caricatură din 1930 de Sferlea despre stabilizarea monedei (il. 39), sau o butadă de la alegerile din 1996, plină de lehamitea şi neîncrederea în „homo politicus” (il. 40).

Un alt subiect des utilizat la trecerea dintre veacuri, cu piese puse la vânzare în chioşcurile de ziare au fost cele cu teme galante, de la reprezentări artistice de chipuri feminine (il. 41), la scene suave de curtare (il. 42) şi până la cele aproape licenţios-erotice.

Puţin readuse în discuţie, deşi sunt un interesant izvor documentar, sunt cărţile poştale publicitare. Apărute încă din primii ani ai acestui tip de publicaţie, adeseori chiar ca reclame pentru tipografii şi industria tipografică, s-au diversificat în cursul timpului acoperind cele mai varii domenii şi industrii. Pentru spaţiul românesc am ales pentru exemplificare o carte poştală, posibil anterioară primului război mondial, ilustrând un colaj făcut pentru reclama ziarului Adevărul (il. 43), una pentru apa minerală Căciulata din anii ’30 (il. 44), reclama pe care îl făcea turismul românesc peste hotare cu o carte poştală despre Mamaia în aproximativ 1960 (il. 45) şi una din seria de cărţi poştale pentru lansarea maşinii Dacia în 1969 (il. 46).

Însă, fără îndoială cele mai îndrăgite, mai răspândite şi mai circulate au fost cărţile poştale aniversare. Ilustratele cu urări de La mulţi ani onomastic au fost printre primele cărţi poştale care au circulat în România, cum este cazul acestui dop de şampanie plin de flori, şi urări trimis către destinatar cu tunul, o carte poştală tipărită în Germania, dar pentru utilizatorii din România (il. 47). Încă din ultimul deceniu al sec. al XIX-lea Institutul de Arte Grafice Carol Göbl din Bucureşti a emis o carte poştală cu urări de Anul Nou (il. 48), urmate, după model european, de cele care marchează vizual Anul Nou (il. 49, 50, 51 și 52). Sărbătorile religioase, precum Paştele (il. 53) şi Crăciunul (il. 54 și 56) au fost mult ilustrate, atât în România cât şi în străinătate, uneori decorându-se şi verso-ul cărţii poştale (il. 55). Chiar şi mai micile ocazii fericite îşi au posibilele lor cărţi poştale pentru exprimarea gândurilor bune (il. 57).