[language-switcher]
Colecţia de fotografii şi clişee fotografice a Serviciului de Stampe deţine 250000 de fotografii, aproximativ 200000 de cărţi poştale si reproduceri şi peste 57000 de clişee fotografice pe sticlă şi celuloid.
Sporită şi articulată în decursul unui secol şi jumătate, atât din donaţii, cât şi din achiziţii, colecţia conţine piese de o reală valoare artistică şi culturală, adunând nume faimoase de fotografi – români şi străini, tehnicile fotografice cele mai diverse şi o bogată paletă de genuri şi subiecte.
În ultimul deceniu, un interes în creştere se arată faţă de cartea poştală ilustrată, cu precădere cea din secolul al XIX-lea, pentru calităţiile lor pitoreşti şi pentru aerul nostalgic pe care îl transmit.
Deşi există păreri conform cărora prima carte poştală românească datează din Bucureştiul anului 1894, cărţile poştale ale Librăriei Şaraga din Iaşi apar în 1881, când şi trimit donaţie către Academia Română alcătuită din 4 timbre, cărţi poştale şi fotografii carte-de-visite după gravuri. Cărţile poştale moldave denotau încă la începutul anilor 1880 o stângăcie tipografică, de la materialul folosit, întunecat şi poros, la tipul de încadrare al imaginii (il. 1). Însă formulele editoriale au fost corectate după modele străine. Urmând îndeaproape toate inovaţiile din tehnicile pentru multiplicarea ilustraţiei – de la tehnici de gravură, mono- şi multicoloră, la tehnici de fotogravură şi până la cele tipografice, evoluţia cărţilor poştale româneşti a avut două etape mai mult sau mai puţin distincte. În cea iniţială, care a durat până spre Războiul cel Mare, ilustratele complexe, mai ales cele pentru festivităţi şi sărbători, a căror calitate se dorea să fie superioară, erau tipărite în străinătate, fie în limba română, fie multilingv. În cea de-a doua, ateliere, editurile şi tipografiile locale făceau faţă întregii cerinţe publice, deşi lucrau la un nivel mediu, neputând oferind precum editurile străine produse embosate sau cu margini aurite. Până în aproximativ 1960 calitatea tipografică nu este strălucită, rastelul tipografic fiind foarte vizibil, iar pentru cele color suprapunerea culorilor este deficitară. După 1960 reproducerile alb-negru capătă o calitate mult mai bună, de fotografie; se îmbunătățește şi calitatea celor color, deşi păstrează un rastel nisipos şi culorile denaturate al tipografiilor cu prese rotative.
Citește mai mult
Din punct de vedere al subiectului reprezentat, colecţia noastră de cărţi poştale ilustrate este extrem de diversă şi complexă, atât cele româneşti cât şi cele străine.
Fondul de portrete ale unor personalităţi este probabil cel mai puţin bogat, concentrându-se cu precădere asupra membrilor familiei regale a României (il. 2), încadrându-se astfel mai degrabă în categoria propagandei regale, decât în cea a portretisticii.
Zona vederilor de localităţi şi de monumente istorice este pe departe cea mai îmbelşugată. Dintre cele mai vechi sunt colajele cromolitografice cu edificii diverse însoţite de texte precum „Salutări/ Suvenir din România” sau dintr-o localitate anume (il. 3 și 4). Imaginile se diversifică cu rapiditate, încorporând imagini după acuarele mai vechi (il. 5) sau mai noi, (il. 6) perspective de localităţi monocolore (il. 7 și 8) sau multicolore (il. 9), vederi aeriene (il. 10), instituţii, (il. 11, 12 și 13) monumente istorice (il. 14), evenimente publice (il. 15 și 16), parcuri (il. 17), etc.
Un alt subiect mult reprezentat în cărţile poştale universale a fost etnografia, cu predilecţie costumele etnice (il. 18) şi istorice (il. 19). În România costumele populare au fost de asemenea mult îndrăgite şi răspândite, ilustrând atât costume naţionale (il. 20, 21 și 22), cât şi pe cele ale minorităţiilor (il. 23 și 24). Ba mai mult, şi costumele teatrale sunt folosite pentru cartea poştală ilustrată (il. 25).
Subiectele de istorie politică şi militară apar şi ele adesea, în special ca parte a unei propagande naţionale (il. 26) sau comemorând evenimente politice importante (il. 27). La nivel universal, în timpul conflictelor militare au fost publicate caricaturi ale oponenților, uneori amuzante, alteori cu un anume grad de vulgaritate voită. Primul Război Mondial a fost scena unei ample desfăşurări de forţe propagandistice, în care erau folosite şi astfel de cărţi poştale puse la dispoziţia soldaţilor pentru corespondenţa lor privată (il. 28 și 29), practică utilizată şi în timpul celui de-al doilea război mondial (il. 30). În timpul conflictelor mondiale Crucea Roşie, ca şi alte organizaţii pentru sprijinul răniţilor, au produs materiale propagadistice, (il. 31) aşa cum se poate observa din frumoasa carte poştală cu un medalion embosat şi aurit reprezentând-o pe regina Maria a României în uniformă de infirmieră şi sigla Crucii Roşii (il. 32).
Un capitol special al cărţilor poştale îl constituie cel al ilustratelor umoristice. Abordând subiecte precum cele de moravuri – balurile înaltei societăţii, văzute ca un vârtej luxos de fuste, pălării mari, măşti şi mustăţi (il. 33), goana după un soţ şi căsnicia forţată (il. 34) sau ruşinosul spectacol public al beţiei (il. 35), galante – certurile şi împăcările îndrăgostiţilor într-o carte poştală trilingvă din spaţiul transilvănean, tipărită probabil la Viena (il. 36), animaliere – necuvântătoarele îmbrăcate ca şi imitaţia obiceiurilor umane („maimuţăreala”) au fost percepute de Belle Epoque ca fiind extrem de amuzante (il. 37 şi 38), dar mai ales caricatura politică. Fără a intra în prea multe detalii, deşi ar merita un studiu dedicat doar lor, cărţile poştale ilustrate cu subiecte de satiră la adresa orânduirii statului a fost o caracteristică a sfârșitului secolului al XIX-lea, dar mai ales a celui următor, avânt pe deplin susţinut de un veac de tumultoasă şi profund schimbătoare istorie. Pornită mai ales prin portrete caricaturale ale oamenilor aflaţi la putere, această direcţie în evoluţia cărţilor poştale a continuat după primul război mondial cu o viteză accelerată. Nici spaţiul românesc nu a fost străin de acest gen de publicaţii, după cum o demonstrează o caricatură din 1930 de Sferlea despre stabilizarea monedei (il. 39), sau o butadă de la alegerile din 1996, plină de lehamitea şi neîncrederea în „homo politicus” (il. 40).
Un alt subiect des utilizat la trecerea dintre veacuri, cu piese puse la vânzare în chioşcurile de ziare au fost cele cu teme galante, de la reprezentări artistice de chipuri feminine (il. 41), la scene suave de curtare (il. 42) şi până la cele aproape licenţios-erotice.
Puţin readuse în discuţie, deşi sunt un interesant izvor documentar, sunt cărţile poştale publicitare. Apărute încă din primii ani ai acestui tip de publicaţie, adeseori chiar ca reclame pentru tipografii şi industria tipografică, s-au diversificat în cursul timpului acoperind cele mai varii domenii şi industrii. Pentru spaţiul românesc am ales pentru exemplificare o carte poştală, posibil anterioară primului război mondial, ilustrând un colaj făcut pentru reclama ziarului Adevărul (il. 43), una pentru apa minerală Căciulata din anii ’30 (il. 44), reclama pe care îl făcea turismul românesc peste hotare cu o carte poştală despre Mamaia în aproximativ 1960 (il. 45) şi una din seria de cărţi poştale pentru lansarea maşinii Dacia în 1969 (il. 46).
Însă, fără îndoială cele mai îndrăgite, mai răspândite şi mai circulate au fost cărţile poştale aniversare. Ilustratele cu urări de La mulţi ani onomastic au fost printre primele cărţi poştale care au circulat în România, cum este cazul acestui dop de şampanie plin de flori, şi urări trimis către destinatar cu tunul, o carte poştală tipărită în Germania, dar pentru utilizatorii din România (il. 47). Încă din ultimul deceniu al sec. al XIX-lea Institutul de Arte Grafice Carol Göbl din Bucureşti a emis o carte poştală cu urări de Anul Nou (il. 48), urmate, după model european, de cele care marchează vizual Anul Nou (il. 49, 50, 51 și 52). Sărbătorile religioase, precum Paştele (il. 53) şi Crăciunul (il. 54 și 56) au fost mult ilustrate, atât în România cât şi în străinătate, uneori decorându-se şi verso-ul cărţii poştale (il. 55). Chiar şi mai micile ocazii fericite îşi au posibilele lor cărţi poştale pentru exprimarea gândurilor bune (il. 57).
